Vara asta am descoperit cu multă plăcere fineţea cu care Nobelul pentru literatură al anului 2010 se transformă într‑un fin analist şi comentator politic.
Datorită unui bun prieten care mi‑a strecurat în geanta de vacanţă romanul autobiografic „Peştele în apă“, am dat năvală în cele peste cinci sute de pagini în care Mario Vargas Llosa transformă povestea vieţii sale într‑o pură analiză politică a unei „tranziţii“ mult prea de durată şi mult prea costisitoare. În planuri alternative, cititorul descoperă nu doar copilăria, adolescenţa şi devenirea scriitorului peruan, ci şi istoria postbelică a ţării sale natale, convulsiile politice ale naţiunii sud‑americane, vlăguită în decade consecutive de dictaturi militare, de regimuri autoritare, de pseudodemocraţii demagogice.
Pentru mine, revelaţia a fost şi mai profundă. Fără să‑şi fi propus acest lucru măcar, Llosa reuşeşte totuşi să creioneze omul politic meschin, lacom şi corupt care a ieşit la lumină şi în România ultimilor 20 de ani, aşa ...
Pro captu lectoris, habent sua fata libelli (Încăpute pe mâna cititorului, cărţile îşi au soarta lor)
Un prieten mi-a recomandat FRUMOASELE STRĂINE de Mircea Cărtărescu, apărută la editura Humanitas în 2010. Nu puteam să-l refuz din doua motive: întâi, că îmi e prieten şi prietenul la nevoie se recunoaşte, al doilea, citeşte de zece ori mai mult ca mine fiind şi critic literar. Am citit, după care am înghiţit în sec, dar nu mi-a tăcut gura şi i-am spus unei Doamne ce am citit. Atât mi-a trebuit, că m-a şi rugat să-i scriu câteva pagini despre carte, în timp ce şi-a dus indexul perpendicular pe mijlocul buzelor, semn care în prietenia noastră înseamnă să tac şi sa-i îndeplinesc dorinţa. Execut.
Cititorule, vreau să te informez că, la ora actuală, în literatura română sunt câteva mii de scriitori în viaţă, dintre care câteva sute au scris peste zece volume până acum. În prima sută, se ...
Alexandria Librarii
