Adesea te-ai intalnit cu intrebarea “Care este cartea ta preferata?” sau “Care ar fi cartea pe care ai lua-o pe o insula pustie?”.Pentru un bibliofil, raspunsul ar fi cea mai mare povara. Dar ce te faci cand o carte este regizata, si este regizata intr-un mod atat de surprinzator? Cand tot ce este transpus pe ecranul laptopului tau te sensibilizeaza atat de tare si parca ramai cu un gust amar in urma celor 2 ore de “home cinema”.
Nu eram sigura daca sa deschid sau nu “Dragoste in vremea holerei”, film regizat dupa bine-cunoscutul roman al lui Gabriel Garcia Marquez. Niciodata nu am inteles de ce “Un veac de singuratate” reprezinta piesa de rezistenta in capodopera acestui mare scriitor, asta pentru ca nu am avut rabdare sa citesc mai mult de 50 de pagini din romanul respectiv. Parca prea multe nume de oameni abunda si prea multe descrieri de caractere.
Astazi, am constatat ca “Dragoste in vremea holerei” este un roman cu care ma identific. Spun asta pentru ca opera-filmul induce o naratiune care seduce si in acelasi timp sensibilieaza cititorul/spectatorul in legatura cu ideea unei iubiri neingradite de barierele timpului, naratiune care in acelasi timp poate fi privita ca o viziune simplista a dragostei, de catre spectatorul care este neatent si intra in capcana stilului fermecator al artistului numit Marquez si regizorului Ronald Harwood.
Dragostea in vremea holerei reuseste sa lege doua elemente contrastante regasite in literatura: sacralitatea sentimentului de dragoste si transpunerea ei in lumea reala.
Povestea porneste de la ideea respingerii dragostei si a punerii in imposibilitate a acesteia chiar de catre persoana iubita, in timp ce el, Florentino Ariza, isi jura sa repete intr-o buna zi legamantul de fidelitate eterna si iubire nemarginita catre ea, Fermina Daza.
Asa cum poate sugereaza si titlul, dragostea este vazuta si aici (ca in multe din celelalte lucrari ale lui Marquez) ca o boala spirituala si fizica, iar suferinta spiritului pentru dragoste este necesara pentru inobilarea sufletului.
La inceput (asa cum se intampla de atatea ori in tinerete) Florentino Ariza este tipul sentimentalistului exagerat clasic, care isi declara dragostea pentru Fermina Daza, insa viziunea ei diferita despre viata o face sa il respinga la un moment dat. Fermina alege sa traiasca alaturi de doctorul Juvenal Urbino (intr-o casnicie trebuie sa fie mai multa stabilitate si intelegere decat dragoste), care se afla undeva la celalalt capat fata de romantismul lui Florentino Ariza. Chiar daca initial pare usor de descifrat, Fermina Daza devine pe parcurs axa centrala in jurul careia se roteste actiunea intregului roman. Flexibilitatea si independenta ei modeleaza vietile celor din jur, ea insasi fiind romanul, dupa cum spune chiar autorul.
Suferinta pe care o traieste in schimb Florentino nu dispare o data cu timpul, el stiind ca nu-si va mai darui sufletul si dragostea altei femei, este convins ca intr-o zi isi va marturisi din nou sentimentele pentru Fermina.
Maturizarea lui Florentino de sub semnul romantismului exagerat se face intr-un ritm Homeric: el isi demonstraza dragostea prin a avea cat mai multe relatii cu femei, insa fara a-si darui inima inca o data. Cele doua elemente contrastante, sacralitatea dragostei si transpunerea ei in viata, dezvolta in sufletul lui Florentino constiinta ca dragostea trebuie traita in prezent. Pe de o parte iubeste o singura persoana, dar acest lucru nu se percepe la prima vedere prin viata pe care o traieste.
Cartea devine o analiza a dragostei, portretizandu-se atatea si atatea ipostaze ale ei: dragostea nostalgica, dragostea de convenienta, dragostea care reuseste sa creasca in conditiile vitrege ale unei vieti profane, dragostea aflata sub semnul unei singuratati dureroase, dragostea care nu piere o data cu timpul.
Asadar, de ce am spus la inceput ca ma identific cu aceasta carte? Pe de o parte pentru ca s-a intamplat ca tocmai titlul ei sa-mi iasa ca raspuns in urma unui test cu carti pe care l-am gasit pe net (si care mi-a placut foarte mult).
Iar pe de alta parte, pentru ca Dragostea in vremea holerei este precum firul vietii, o barca ce pluteste lin, cu experienta unei vieti traite ce ne ajuta sa navigam deasupra valurilor scepticismului si temerilor, de-a lungul raului pe care lipsa navigatiei ar insemna lipsa dragostei in lume si pe care traversarea lui in amonte ne duce catre lucrurile pe care le tinem cu adevarat in sufletul nostru, printre care se gaseste si un roman stralucit, intitulat Dragostea in vremea holerei (…)
Recenzie realizata de Mihaela Chelaru
Dragoste in vremea holerei
Autor(i): Gabriel Garcia Marquez
Editura: Rao Books
An apariţie: 2008
Numar de pagini: 448 pagini
ISBN: 978-973-103-604-5
Pret: 45.00RON 
One Comment, Comment or Ping
claudia
Gabriel Garcia Marquez mi s-a parut un scriitor mult prea alambicat, poate prea profund, dupa un chin de cateva luni in care imi luam inima in dinti si imi taraiam in continuare lectura la “Un veac de singuratate”. Sincer, un efort inutil, pentru ca acum, dupa cativa ani, nu am ramas cu nimic in urma acestei carti. Inteleg insa, din recenzia de mai sus, ca lucrurile stau altfel in privinta romanului “Dragoste in vremea holerei”. In primul rand, simplul fapt ca primul roman a starnit acelasi disconfort autorului recenziei, pe de alta parte randurile frumoase despre carte de mai sus – doua motive care ma imbarbateaza sa mai incerc o data sa iau in mana Gabriel Garcia Marquez, de indata ce voi face rost de acest titlu.
Like or Dislike:
0 
0
Reply to “Dragoste in vremea holerei”