Culturesti

Romania are nevoie de o elita! Ba nu, Romania are o elita, dar aceasta s-a refugiat In turnuri de fildes In fata asaltului mediocritatii. Ba nu, noua elita se croieste acum din jocuri politice, interese financiare si notorietate televizata. Ba nu, elita romaneasca a studiat In strainatate si a ramas acolo, atrasa de decenta, siguranta si stabilitate.

Sunt numai cateva din ideile care circula in societate in legatura cu o clasa usor de definit, dar greu de identificat. Care sunt tiparele In care aceasta elita se croieste?

La un moment dat in 2008, o delegatie formata din reprezentantii unui partid politic a venit la actorul Mircea Diaconu, in biroul directorial de la Teatrul Nottara. Delegatia era din Campulung si i-a solicitat actorului sa candideze in numele partidului lor pentru un loc in Senatul Romaniei. Diaconu a zis intai “nu”; pe urma, pentru a scapa de insistente, le-a cerut un timp de gandire pana a doua zi.

“Bun asa”, au spus cei din delegatie si au plecat. Diaconu a coborat in sala mare a teatrului, unde (ironie!) actorii repetau “Titanic Vals”. “Intelegeti?”, intreaba zambind Diaconu. “Eu cu alegerile, despre alegeri, Spirache Necsulescu din Campulung, eu din Campulung…” Si a doua zi le-a spus cinstit celor din delegatie ca le accepta propunerea, dar ca la va cere oamenilor din Campulung sa nu-l aleaga, la fel ca Spirache, eroul piesei de teatru. Ceea ce a si facut la singura emisiune electorala la care a participat la un post TV local. Pe urma Diaconu a plecat sa faca un film. Ceva mai tarziu a aflat ca a devenit senator.

Mircea Diaconu a trecut, astfel, 
printr-un amestec de ironie a sortii, incapatanare campulungmusceleana si abordare nonconformista din zona elitista a culturii spre ceea ce putem numi, in lipsa altor optiuni, mai potrivite, elita politica a tarii.

Un an mai tarziu dupa alegerea lui Diaconu in Senat, Elena Basescu, fiica presedintelui Basescu, era votata de peste 200.000 de oameni sa reprezinte Romania in Parlamentul European. Iar la inceputul acestui an, un tanar definit de premierul Emil Boc drept “simbol al tinerei generatii” le cerea votul cetatenilor din sectorul 1 pentru un loc in Parlament. Cetatenii s-au dovedit reticenti, este adevarat, la oferta lui Honorius Prigoana, dar trebuie sa fim realisti si sa admitem ca parcursul fiului lui Silviu Prigoana catre o functie corespunzatoare ambitiilor lui este numai o chestiune de timp.

Noua elita

Ne place sau nu, ascensiunea Elenei Basescu si a lui Honorius Prigoana spre top poate fi interpretata ca un semnal al noii elite care se pregateste pentru Romania. In aceasta noua clasa dominanta isi gasesc locul reprezentanti ai tuturor generatiilor cu semnificatie sau fara, adica cei nascuti in perioada roz a comunismului romanesc (pana prin anii ‘60), apoi bine cunoscutii “decretei” sau Y – generatia “internet”. Pe unii ii numim elita cu derogare de la definitiile uzuale, dar, probabil, definitiile vor trebui schimbate, adaptate vremurilor de acum si viitoare.

Inainte de orice, vom face cuvenitele separatii: sigur ca a existat si exista o elita intelectuala romaneasca. Asa cum din punct de vedere sociologic apare si o elita politica sau una profesionala. Sigur ca trebuie facuta diferenta intre notorietatea obtinuta facil, prin dese, dar lipsite de substanta aparitii la televiziuni sau in tabloide si respectul si consideratia pe care le presupun o opera stiintifica, realizari artistice recunoscute sau performanta in afaceri masurata nu in numarul de masini sau opulenta biroului, ci in cresterea sanatoasa a companiei si respectul concurentei.

Societatea romaneasca are si artisti si creatori, si oameni de afaceri, si specialisti de marca. Cu toate acestea, o opinie apare destul de des: specialisti sau oameni obisnuti vorbesc despre nevoia unei elite romanesti, de la construirea acesteia la nevoia unei implicari solide in modelarea societatii. “Este mai mult decat evident ca Romaniei ii lipsesc elitele reale. Ca avem mai mult decat oricand nevoie de oameni competenti care sa administreze eficient si in echilibru relatiile sociale, politice si culturale”, spune Marius Stancescu, presedintele companiei de servicii de afaceri Riff Holding.

Elitele, adauga omul de afaceri Marius Ghenea, sunt o masura a succesului si a viabilitatii unei comunitati. “Elita se formeaza in timp, iar din acest punct de vedere, mai ales in politic si economic, acolo unde ruptura din 1990 a fost aproape completa cu trecutul, va mai dura inca 10-15 ani pana cand se vor forma si se vor afirma cu adevarat elite”, adauga Ghenea.

Definitia elitei, in opinia academicianului Constantin Balaceanu-Stolnici, este simpla: este vorba de “oameni cu performante superioare”. Complicatiile apar in schimb la trasarea limitelor intre elita si restul societatii. Trebuie sa pornim, spune Balaceanu-Stolnici, de la ideea ca oamenii nu sunt egali, ca exista o varietate de exemplare umane determinate de trei mecanisme: cel genetic, mediul si educatia. Rezultatul actiunii celor trei mecanisme este personalitatea umana, cu toate aspectele sale psihologice, capacitatile si performantele la care poate ajunge, in functie de cunostinte, talent, educatie si experienta. Si daca abordarea academicianului Balaceanu-Stolnici se limiteaza la elita intelectuala, Mircea Diaconu extinde aplicabilitatea definitiei. “Nu vreau sa zic ca elite inseamna marii pictori, filozofi, actori sau scriitori, pentru ca nu-i adevarat. Sunt oamenii de mare calitate, care adauga in jurul performantei lor un halo de notorietate profesionala. Face parte din elita un mare medic care creste alti medici, nu un mare chirurg care taie ca un robot”, spune Diaconu. (cititi articolul integral in editia tiparita a BUSINESS Magazin).

Articol realizat de Ana Raduta, Dorin Oancea
sursa: businessmagazin.ro