Este o carte autobiografică a unui psiholog recunoscut. Aurora Liiceanu este cunoscută în peisajul media și pentru colaborările sale de la diferite televiziuni și pentru articolele publicate în revistele pentru femei și nu numai (printre acestea – colaborarea de la revista ”Tango” ).
Cartea mi-a stârnit nenumărate reacții: mi-a și plăcut, m-a și plictisit, am trecut cu greu peste unele pasaje scrise cu mare dificultate.
Cartea nu are valoare literară. Distinsa doamnă psiholog mi se pare că nu are talent literar. Cartea este inegală, deși e structurată pe trei părți și capitole cu titluri edificatoare, mi se pare că sare ușor de la o idee la alta, că lasă în aer pasaje care ar mai fi putut fi dezvoltate, că revine la aceleași idei (cum ar fi zicala cu inginerii care au o privire inteligentă, dar se exprimă greu). Mi se pare că nu e sinceră până la capăt, că ceva îmi scapă în înțelegerea autoarei, că ascunde propriile trăiri în spatele unor explicații psihologice despre alții.
Cartea servește unui scop terapeutic personal, acela al împăcării cu propriul trecut, acela al înțelegerii celor care i-au schimbat brutal destinul (episodul Meditației transcedentale), acela al evocării unor ființe dragi. Probabil că în subconștient există și dorința de a da o replică la jurnalul scris de Gabriel Liiceanu, fostul său soț și tatăl copilului ei. Evocă episoade din trecutul comun fără a se opri prea mult la persoana fostului soț (nu apar mai deloc remarci la el, numele nici atât), pornește în comentarii de la cuvintele lui Noica, maestrul lui Liiceanu. Povestește și ea o întâmplare pe care am regăsit-o și în jurnalul lui G.Liiceanu, dar căreia îi atribuie alte semnificații căci îi e evocată de fiul său (Noica, vrând să își facă singur cafea, a pus la fier boabele de cafea, neștiind că boabele trebuie măcinate).
Cartea poate fi privită ca un excelent ghid al comunicării dintre adult și copil. Pornind de la propria experiență cu fiul său, autoarea oferă pagini minunate despre înțelegerea copilului. Transpare imaginea unei mame minunate care și-a ajutat copilul să crească frumos și l-a eliberat în lume ca un adult responsabil (maturizarea fiului a venit odată cu bursa din Japonia și cu viața pe care a început să o trăiască aici.)
Cartea e plină de trimiteri livrești și de comentarii care îmbogățesc cultura oricărui cititor, indiferent de vârstă.
Cartea este și un document social, psihologic, afectiv al evocării perioadei comuniste. Cei tineri ar trebui să o citească pentru a înțelege mai bine umilințele pe care era nevoit să le suporte un om în acea epocă (angajarea ca muncitor necalificat la o grădiniță, după ce a fost desființat Institutul la care lucra ).Un fragment despre lectură, relația psihologiei cu literatura:
” Generația mea citea noaptea cu veioza sub pătură. Astăzi, copiii nu dau de bănuit părinților că-și pierd noaptea nedormind. N-au nevoie de veioze, pentr că ecranul computerului este luminat, iar de citit pare că nu prea mai citesc.
Multă vreme nu am amestecat literatura cu psihologia. Recunoșteam că mulți scriitori făceau analize psihologice, erau analiști ai psihicului uman, că Shakespeare este considerat creatorul unor sindroame, deci că deși cititorii nu-și dau seama, psihiatrii le sesizează și câștigă mult citindu-l. Dar n-am făcut-o decât mai târziu, cu sentimentul că nu respect statutul de știință al psihologiei, că nu trebuie să admir ceea ce este în altă ogradă. Literatura nu este stiință. Eram fascinată de scriitura academică, precisă, cu cele aproximativ douăsprezece verbe pe care le folosești ca să scrii un articol, cu pozitivismul în care mă formasem, dar care mai târziu m-a făcut să-i simt limitele, răceala lui enervantă și chiar aroganța. Nu eram de formație filolog și nici nu-mi plăcea acest lucru. Nu țineam să am talent la scris, n-am visat niciodată să devin scriitoare sau actriță.(…)Literatura, da, e importantă, trebuie să citești când ești copil și adolescent. După aceea trebuie să citești lucruri serioase, venite din mintea cuiva, din rațional, și nu din imaginarul lui.”
Recenzie realizata de mirabilissemper
Autor: Aurora Liiceanu
Editura: Polirom
An aparitie: 2009
Numar de pagini: 312 pagini
ISBN: 978-973-46-1524-7
Pret: 27.95 RON
No Comments, Comment or Ping
Reply to “Prin perdea”