Un scriitor român scrie, sub pretextul de a o cunoaște pe femeia numită în titlu, o poveste care s-ar fi întâmplat prin Buenos Aires-ul anului 1975 între o profesoară de fizică de origine română şi nimeni altul decât scriitorul argentinian Ernesto Sábato, cel care mi-a consumat cândva tot suflul atunci când i-am citit cele trei romane în timpul liceului. Ca şi-n propriul său roman, Abaddon exterminatorul, Ernesto Sábato apare ca personaj luând parte la o poveste încurcată şi nicidecum lipsită de esenţă.
Despre Constantin Severin nu cunoşteam nimic înainte să pun mâna pe carte şi nici acum nu cred că ştiu prea multe. Cartea de faţă, plăcută ca lectură, nu reuşeşte totuşi să convingă pe deplin asupra tuturor firelor pe care le ţese. Povestea de iubire, firul central al romanului, se construieşte pe mesajele trimise prin fax între Sábato (alintat Esto) şi Maria Rustin, cea care pe alocuri trece într-un registru narativ şi relatează povestea din punctul ei de vedere. Tocmai pentru că-i atât de înţesat de o posibilă realitate, romanul ajunge cumva să te bulverseze. Pur şi simplu nu ştii dacă ceea ce citeşti s-a întâmplat sau nu cu adevărat, nu ştii dacă să crezi ceea ce citeşti, iar când ajungi mai pe la sfârşit aproape că înţelegi şi de ce se întâmplă asta. Un motiv sábatian, acela al organizaţiilor secrete care vor să conducă lumea, te loveşte în forţă, trece de fundalul poveştii de iubire, şi fură întreaga atenţie a sfârşitului de roman. E un artificiu bun dar nu cred că şi suficient încât să închidă scriitura bine, mulţumitor. Povestea de dragoste, credibilă şi bine redată, poate să facă deliciul celor care caută aşa ceva, întrucât nu prea-i lipseşte nimic. Un Tunelul la scară mai mare şi parcă nimic altceva. După ce-ai trecut de mijlocul cărţii ţi-ai dori să se termine mai repede, chiar dacă în esenţă nu e plictisitoare. Pare doar că se lungeşte prea mult şi că de la un timp mesajele pe care şi le trimit cei doi par că încep să se repete.
Îi aduc însă un merit considerabil atât romanului cât şi autorului: impregnarea în text a multor elemente de cultură, a unor nume mari mai mult sau mai puţin cunoscute. Borges, aşa cum era de aşteptat, apare şi el destul de des. Mai mult, cu ocazia asta am ascultat pentru prima data tangourile lui Astor Piazzolla (de nota 10) şi l-am descoperit şi pe Xul Solar, un pictor argentian fenomental. Pe Victor Brauner îl cunoscusem prin intermediul lui Sábato, de pe vremea când am citit Abbadon-ul.
Nu-i o carte rea, primeşte un plus pentru lectura uşoară şi pentru subiect. Nu m-a convins însă prin ceea ce ţine de teoria conspiraţiei, şi nu e vorba de subiect ci de scriitura prin care s-a încercat asta. Până la urmă a fost totuşi o lectură interesantă şi care mi-a adus ceva nou. A meritat.
Recenzie realizata de Liviu Tanase
Iubita lui Esto
Autor(i): Constantin SEVERIN
Editura: Curtea Veche
An Aparitie: 2010Pret: 22.00RON 
No Comments, Comment or Ping
Reply to “Iubita lui Esto”