Culturesti

In secolul al XIX-lea, Europa s-a umplut de tablouri şi tablouaşe înfăţişând toate un munte cu vârful în depărtare înzăpezit, un pârâu rostogolindu-şi în prim-plan apele printre pietre mari acoperite de muşchi şi undeva, în dreapta sau în stânga apei, într-o poeniţă însorită, o căsuţă. Zeci, dacă nu sute de pictori au semnat conştiincios această [...]

Vă propunem o selecţie de două sute de autori cu operele lor cele mai reprezentative, cărţi pe care le-am considerat indispensabile în formarea unui om doritor să-şi depăşească condiţia de simplu trăitor sub soare.
Am pus şi Biblia în canon pentru că fără ea toate celelalte sunt deşertăciune. Lista poate părea subiectivă, dar ne-am zbătut doi [...]

O carte care mi-a satisfăcut nevoia de a vedea cât de fragilă e societatea şi cum totul se poate duce pe apa sâmbetei, foarte uşor.
Sincer, dintre toate calamităţile despre care am citit sau pe care le-am văzut în filme, orbirea lui Saramago e una dintre cele mai originale.
Epidemia care le fură [...]

Imi este din ce in ce mai greu sa pun nume personajelor, traim intr-o epoca in care suntem tot mai mult un numar si tot mai putin un nume. Societatea de azi nu vrea sa stie cum ma numesc, ci ce numere am: numarul cartii de credit, cel al codului pentru a extrage banii dintr-un [...]

Scrie Jose Saramago niste carti de ramai perplex asa, vreo doua ore dupa ce le termini (…) Evanghelia dupa Iisus Christos ia Noul Testament si inca vreo cateva apocrife despre viata lui Iisus si le desface bucati apoi le recompune intr-o singura lucrare sub forma unui roman istoric imbogatit, spre bucuria cititorului, cu propriile [...]

Astăzi a murit Jose Saramago. Scriitor extraordinar, om de stînga veritabil şi eurosceptic, ultraactiv: nu de mult îi scria o scrisoare absolut distrugătoare lui Berlusconi, deţinătorul uneia dintre editurile care îl publicau pe portughez. Nu am ştiut niciodată că a îmbătrînit, cărţile din ultima perioadă m-au cucerit definitiv.  “Eseu despre [...]

Cred ca toata lumea are adanc inradacinat termenul de “talent” sau “geniu”, de aceea sunt convins ca nu ne putem lasa pacaliti de falsele talente. Observam in ultimii 10 ani o lume a talentelor si a victimelor. A talentelor care se victimizeaza in public precum vechii farisei, doar ca acum difera mediul de raspandire a [...]

Idolii Forului cuprinde eseuri de Michael Shafir, Sorin Adam Matei, Daniel Barbu, Caius Dobrescu, Mircea Flonta, Gabriel Andreescu, Stelu Șerban, Lucian Nastasă Kovacs, Marius Ghilezan, Adrian Gavrilescu, Vasile Morar, Bruno Ștefan, Alexandru Matei, Istvan Aranyosi, și Mona Momescu

Întrebările puse de volumul Idolii forului
Idolii forului este răspunsul colectiv al unui număr de specialiști în domeniile social, [...]

Hai, neamule, la oale! Străchini, farfurii, ciorbalâce, căni, ulcioare… Oale de tot felul, aduse din toate centrele de ceramică din ţară, lucrate de olari iscusiţi. Vase decorative sau de trebuinţă: de apă, de vin, de sarmale, de lapte… Frumoase şi rezistente!Ulcioare de nuntă, blide pentru împărţit la Moşii de vară!Sub îndemnul “Hai, neamule, la oale!”, Muzeul [...]

*“Chemarea pasarii de acasa” a ajuns si la Bucuresti. Spectacolul de joi seara de la ora 19.00, de la Sala Palatului, este deopotriva un recital de muzica (a cantautorului Tudor Gheorghe) si poezie (a scriitorului Mircea Micu). “O metafora atat de frumoasa precum poezia lui Mircea Micu nu va fi deranjata de niciun efect sonor”, [...]

Am facut de prea multe ori elogiul culturii, traditiilor si valorilor spirituale, al cartii si al lecturii, ca sa pot fi banuit, chiar de catre cineva de insidioasa rea credinta, ca mi-ar fi indiferent destinul culturii in general si, implicit, al culturii romane. Fac aceste precizari pentru ca sa nu fiu gresit inteles in cele ce urmeaza. Ma voi referi la recentele initiative ale guvernului privind drepturile de autor precum si la dispozitiile ce se refera la subventionarea anumitor institutii culturale. Nu sint de acord, evident, cu supraimpozitarea drepturilor de autor, care si asa sint foarte modeste daca nu chiar simbolice. In schimb, cred ca, in cazul liber-profesionistilor, al celor care traiesc exclusiv din drepturile de autor, este absolut normala - si necesara - plata contributiilor de asigurari sociale si pensii. Asa se procedeaza in toate tarile civilizate. Nu exista alta solutie pentru ca persoanele aflate in aceasta situatie sa beneficieze ...

In secolul al XIX-lea, Europa s-a umplut de tablouri şi tablouaşe înfăţişând toate un munte cu vârful în depărtare înzăpezit, un pârâu rostogolindu-şi în prim-plan apele printre pietre mari acoperite de muşchi şi undeva, în dreapta sau în stânga apei, într-o poeniţă însorită, o căsuţă. Zeci, dacă nu sute de pictori au semnat conştiincios această imagine, fără nici unul din complexele tematice ale creatorilor din veacul următor. Artişti de primă mână, pictori mărunţi de provincie, artizani de bâlci, toţi au produs, conform cu cererea, acelaşi tablou care prin inventarul imaginii îl convingea pe proprietar că fericirea are un chip, şi încă unul banal. Bogaţii cumpărau de la meşteri tabloul reprezentând muntele cu coama acoperită de nea, râul cu apă rece şi curată, clipocitul ei printre stâncile prăvălite în albie, pădurea protectoare şi poiana verde cu căsuţa uitată de Dumnezeu în micul Paradis Terestru, iar săracii cumpărau şi ei de la pictorul ...