Biblioteca Culturesti – Cartea ta, mai accesibila ca oricand. Biblioteca Cultureşti se vreo o sursa liberă de educaţie. Vom pune la dispoziţia d-voastră cărţi virtuale pe care să le citiţi şi apoi să le comentaţi pe site. Cele mai interesante recenzii le vom publica şi premia. Incercăm pe cât posibil să vă aducem şi facsimile ale unor lucrări fundamentale, rare.
Biblioteca este templul învăţăturii, iar învăţătura a eliberat mai mulţi oameni decât toate războaiele din istorie. (Carl Thomas Rowan)
Biblioteca, Altar nu închisoare a cărţilor ar trebui să fie!
Istoria scrisului şi a cărţii în antichitate conduce în mod nemijlocit spre conceptul de “bibliotecă”, desemnând în principiu instituţia care le-a tezaurizat spre a face posibilă promovarea şi circulaţia valorilor culturii umane.
Termenul are origini greceşti şi se poate traduce „dulapul cu cărţi” (biblos = carte iar theke = dulap, cufăr); un cufăr care cuprinde toata istoria şi imaginaţia atâtor generaţii. Asupra etimologiei acestui cuvânt s-a vorbit îndelung emiţându-se diferite ipoteze, dintre care una a persistat şi anume că “biblion” ar fi diminutiv din cuvântul provenit de la „biblos” care semnifică scoaţă. Desigur că sensul folosit astăzi este clar, biblioteca este clădirea în care se depozitează cărţi şi publicaţii; este încăperea în care se păstrează cărţile; este mobila cu rafturi consacrată păstrării cărţilor, etc. Definiţia consacrată bibliotecii ca instituţie s-a dat în 1966, când s-a precizat că biblioteca este o colecţie organizată de carte, documente grafice şi audio-vizuale cât şi serviciile prin care poate să se pună la dispoziţie aceste materiale în scopul satisfacerii nevoilor de cercetare şi de informare ale consumatorilor.
În primele civilizaţii, bibliotecile ca instituţii de cultură cu funcţionalităţi multiple privind colectare, adăpostirea, tezaurizarea culturii şi civilizaţiei umane, aşa cum acestea au fost cuprinse în paginile unor cărţi, (dacă dăm cuvântului un sens generic de document general), au fost o sursă de singulară importanţă în sprijinul cunoaterii.
De la Alexandria la Culturesti
Anumite elemente ale culturii greceti au fost răspândite pe o zonă foarte întinsă cu ajutorul campaniilor militare ale lui Alexandru cel Mare, în jurul Mării Mediterane, având ca centru de radiere spirituală Alexandria din Egipt, unde s-a constituit pe la anul 300 î.Hr. un complex centru cultural şi comercial al lumii elene, format din muzeu şi bibliotecă, intitulat Alexandrina.
Sub denumirea de Alexandrina era cunoscut în Antichitate complexul format din muzeu şi din biblioteca din Alexandria, desemnând un centru comercial şi cultural al lumii elenistice. Având orgoliul superiorităţii lor culturale faţă de alte seminţii ale vremii, grecii au folosit biblioteca şi muzeul ca o dovadă peremptorie în acest sens.
Dacă mai înainte eforturile se orientau spre acţiunea de traducere a unor texte importante din alte limbi, cum era ebraica, spre exemplu, de acum se constituie colecţii ale bibliotecii bazate pe principiul că aici trebuia să existe câte un exemplar reprezentativ şi corect din fiecare titlu al literaturii greceşti. Practica achiziţionării nu era numai cea standard, a contactului unui bibliotecar cu posesorul cărţii pregătite pentru vânzare, ci şi pe obligarea celor ce soseau pe vase în portul Alexandria să predea cărţile deţinute spre a fi copiate. Aceasta a devenit o practică tipică pentru epoca lui Ptolemeu. Galen preciza că asemenea cărţi rămâneau în bibliotecă cu specificarea “provenite de pe vase“. În felul acesta s-au achiziţionat nu numai opere de literatură clasică, ci şi cărţi de bucătărie, de magie, cu curiozităţi etc. Biblioteca din Alexandria îi va dobândi prestigiul de bibliotecă naţională a Egiptului în perioada elenistică tocmai pentru că spre deosebire de bibliotecile de pe teritoriul Greciei, partizane unor anumite mişcări de gândire, cea de la Alexandria aduna documente din toate colile filozofice, fără excepţie şi fără preferinţe.Spre deosebire de o bibliotecă privată, cum era cea ateniană a lui Aristotel, spre exemplu, integrată în coala filosofică a preceptorului lui Alexandru cel Mare, şi sporită din averea personală a aceluia, Biblioteca din Alexandria era subvenţionată de regii Egiptului, devenind o instituţie de stat, la care obiectivele, misiunea ştiinţifică şi culturală, modul de funcţionare şi accesul erau dictate şi patronate de chiar conducătorii ţării. Privilegiile de care ea se bucura financiar n-ar fi fost suficiente pentru a explica poziţia supremă pe care o va ocupa în cultura lumii antice, dacă n-ar fi avut şi o politică managerială de excepţie. Prestigiul aristotelic al unui conducător de coală va fi înlocuit cu cel al regelui însuşi, care înţelege la timp să asigure din punct de vedere tehnic autoritatea specialistului profesional, bibliotecarul, care organizează şi face eficientă instituţia,dar nu este exclusă nici ipoteza ca el să aibă, după model aristotelic, şi grija orientărilor spirituale ale odraslelor regale. Numai astfel se va materializa la Alexandria cel mai îndrăzneţ proiect livresc al lumii antice, funcţionarea unei biblioteci universale.
Biblioteca era foarte mare, dar este imposibil să ştim cât de multe role conţinea. Numerele avansate de diferiţi autori variază considerabil. Pe măsură ce biblioteca se dezvolta constant, în mod logic numerele creşteau. După unii cercetători erau aproape 200000 de role la sfârşitul domniei lui Soter. După alţi cercetători erau numai 100000 de role, la sfârşitul domniei fiului lui Soter; iar alte cercetări vorbesc de 500000 de role sau chiar 700000 de role în vremea lui Caesar.
Primeste articolele direct prin mail. Aboneaza-te acum!
