Culturesti

Artiştii sunt lăsaţi pe drumuri, unii chiar să moară
În aceste zile, când cei care au pâinea şi cuţitul decid nimicirea instituţiilor de cultură sub pretextul de reformă, se face tot mai des trimitere la replica din piesa “Schlageter” a autorului nazist Hanns Johst: când aud de cultură, îmi vine să scot browningul, expresie atribuită (fapt [...]

Din pacate, tinuta moral-filosofica nu mai are aproape nimic din inaltimea spirituala a primului sau puseu interbelic, cand nume grele ale culturii nationale au intrat in dialog pe tema implicarii oamenilor de arta si stiinta in actul de guvernare.
Ca participant la viata publica si cititor de gazete te simti ofuscat cand vezi savanti cazuti in [...]

Intr-o întâlnire cu un tânăr discipol, Constantin Noica l-a apostrofat pentru necunoaşterea limbilor clasice: Cum te rabdă inima? Cum te rabdă inima, repet, să nu mergi la ei acasă, să-l citeşti în original pe Platon?! În spiritul celor de mai sus, ne întrebăm: cum ne rabdă inima să îngropăm studiile de latină şi greacă veche? [...]

Idolii Forului cuprinde eseuri de Michael Shafir, Sorin Adam Matei, Daniel Barbu, Caius Dobrescu, Mircea Flonta, Gabriel Andreescu, Stelu Șerban, Lucian Nastasă Kovacs, Marius Ghilezan, Adrian Gavrilescu, Vasile Morar, Bruno Ștefan, Alexandru Matei, Istvan Aranyosi, și Mona Momescu

Întrebările puse de volumul Idolii forului
Idolii forului este răspunsul colectiv al unui număr de specialiști în domeniile social, [...]

Românii ar fi stoici, asa cum se considera Adrian Marino insusi in autobiografia sa („Viata unui om singur“, Polirom, 2010), nu platonici, cum crede Noica. Numai ca românii sunt un popor „Iremediabil «mioritic»“ (252), asa cum Marino nu se mai considera, dimpotriva, el se crede un antimioritic. Acesti stoico-mioritici distrug si mistifica adevarul: „românii – [...]

7 mai 2007. Octavian Paler mergea la interviu cu Dumnezeu. Un interviu fără sfârşit, într-un loc despre care se tot scrie şi vorbeşte de mii de ani, dar despre care nimeni nu ştie nimic în realitate. E bine că fiecare are forţa şi conştiinţa de a se hrăni cu speranţe, pentru că ea, speranţa, este [...]

In 2008, când a început criza financiară din Statele Unite, primii pe care s-a dat vina au fost bancherii care au făcut pariuri riscante din dorinţa de a se îmbogăţi cât mai mult şi cât mai rapid. Această dorinţă  a fost amplu ilustrată în cartea “Confesiunile unui bancher toxic” apărută în [...]

In vremea din urma, am citit multe lucruri triste despre România si nu numai în presa sau pe bloguri, ci si în câteva dintre scrisorile primite de la diversi cititori. Nu-mi face placere sa vorbesc despre ele, dar nici sa traiesc legat la ochi, sa mint ca nu mi-e greata de cele ce se petrec [...]

Am citit intr-unul dintre cotidienele noastre un titlu de articol: „Milionarii VIP: n-ai carte, ai parte“. La pagina urmatoare, in acelasi numar, alt titlu: „Jay-Z si Richard Branson, fara studii liceale“ (in articol ni se explica faptul ca Branson „a abandonat liceul la vârsta de 16 ani“). Un cotidian cu sute de mii de cititori [...]

Nu există încă un statut al muncii intelectuale şi artistice. Un statut care să lege rodul de pom. Care să arate că rodul trebuie plătit anume ca să poată fi păzit şi întreţinut pomul care altfel se pierde, usucă, nu mai poate rodi. Camil PETRESCU
Pe oamenii noştri de cultură şi de creaţie îi [...]

Astăzi a murit Jose Saramago. Scriitor extraordinar, om de stînga veritabil şi eurosceptic, ultraactiv: nu de mult îi scria o scrisoare absolut distrugătoare lui Berlusconi, deţinătorul uneia dintre editurile care îl publicau pe portughez. Nu am ştiut niciodată că a îmbătrînit, cărţile din ultima perioadă m-au cucerit definitiv.  “Eseu despre orbire” e una dintre cele mai năucitoare anti-utopii (să nu vedeţi filmul) din ultimul secol, “Toate numele” o capodoperă “minoră”, cum le place criticilor să spună. Şi nu mi-am menţionat decît favoritele – cărţile de referinţă sînt zeci. Ultima postare pe blogul lui Saramago este un fragment tulburător dintr-un articol pe care l-a scris recent pentru L’expresso. Scriitorul deplînge absenţa gîndirii ca preocupare omenească fundamentală – “fără idei nu ajungem nicăieri”. Citez în spaniolă, portugheză nu înţeleg (de altfel, El Pais, în ciuda tuturor cutremurelor sociale, declaraţiilor îngrijorătoare ...

Cred ca toata lumea are adanc inradacinat termenul de “talent” sau “geniu”, de aceea sunt convins ca nu ne putem lasa pacaliti de falsele talente. Observam in ultimii 10 ani o lume a talentelor si a victimelor. A talentelor care se victimizeaza in public precum vechii farisei, doar ca acum difera mediul de raspandire a acestor strigate. In trecut se faceau in pietele publice, acum se extind prin mass-media, internet. In acest caz, poate e necesara o reconsiderare a talentului in sine, sau acceptam o lume de talentati (victimizati) pentru ca e un trend simpatic. Pretul pe care trebuie sa-l plateasca un geniu este, poate, foarte mare. Exemplele sunt numeroase, trebuie doar sa dorim cautarea catorva exemple istorice. Octavian Paler zugraveste, in fragmentul care urmeaza, pretul talentului : “Ca sa-si implineasca destinul cu acel minimum de intransigenta interioara pe care o presupune o opera, un creator trebuie sa inainteze pe o carare ...