Culturesti

Multumim tuturor participantilor la prima editie a concursului Povesteste la Culturesti. Am primit multe recenzii interesante, iar premiul a ajuns la Claudia Nichitelea din Hunedoara.
In perioada 22 martie – 16 mai, organizam cea de-a doua editie. Am schimbat putin si regulamentul fata de prima editie si anume: noi propunem o carte care are cel [...]

Articolele postate de noi ti se par interesante?
Comenteaza ! Fii activ! Adu argumente plauzibile! Noi te premiem!
Comentariile tale (de bun simt) iti pot aduce un premiu in fiecare luna. Premiile constau in carti fundamentale, carti de capatai in istoria literaturii universale.
Am pregatit o carte care nu are cum sa lipseasca [...]

Criza asta economica proclamata peste tot in media ne-a saracit sufletul. Simti cum ti se scurge din vene cheful de viata, de poezie, de vers… Cu toate acestea este poate cel mai prielnic moment sa stergi praful din biblioteca sau sa ratacesti printre rafturile unei librarii. Ai gasit ceva interesant? Ceva care te-a scos din [...]

Astăzi a murit Jose Saramago. Scriitor extraordinar, om de stînga veritabil şi eurosceptic, ultraactiv: nu de mult îi scria o scrisoare absolut distrugătoare lui Berlusconi, deţinătorul uneia dintre editurile care îl publicau pe portughez. Nu am ştiut niciodată că a îmbătrînit, cărţile din ultima perioadă m-au cucerit definitiv.  “Eseu despre orbire” e una dintre cele mai năucitoare anti-utopii (să nu vedeţi filmul) din ultimul secol, “Toate numele” o capodoperă “minoră”, cum le place criticilor să spună. Şi nu mi-am menţionat decît favoritele – cărţile de referinţă sînt zeci. Ultima postare pe blogul lui Saramago este un fragment tulburător dintr-un articol pe care l-a scris recent pentru L’expresso. Scriitorul deplînge absenţa gîndirii ca preocupare omenească fundamentală – “fără idei nu ajungem nicăieri”. Citez în spaniolă, portugheză nu înţeleg (de altfel, El Pais, în ciuda tuturor cutremurelor sociale, declaraţiilor îngrijorătoare ...

Cred ca toata lumea are adanc inradacinat termenul de “talent” sau “geniu”, de aceea sunt convins ca nu ne putem lasa pacaliti de falsele talente. Observam in ultimii 10 ani o lume a talentelor si a victimelor. A talentelor care se victimizeaza in public precum vechii farisei, doar ca acum difera mediul de raspandire a acestor strigate. In trecut se faceau in pietele publice, acum se extind prin mass-media, internet. In acest caz, poate e necesara o reconsiderare a talentului in sine, sau acceptam o lume de talentati (victimizati) pentru ca e un trend simpatic. Pretul pe care trebuie sa-l plateasca un geniu este, poate, foarte mare. Exemplele sunt numeroase, trebuie doar sa dorim cautarea catorva exemple istorice. Octavian Paler zugraveste, in fragmentul care urmeaza, pretul talentului : “Ca sa-si implineasca destinul cu acel minimum de intransigenta interioara pe care o presupune o opera, un creator trebuie sa inainteze pe o carare ...