Culturesti

Hai, neamule, la oale! Străchini, farfurii, ciorbalâce, căni, ulcioare… Oale de tot felul, aduse din toate centrele de ceramică din ţară, lucrate de olari iscusiţi. Vase decorative sau de trebuinţă: de apă, de vin, de sarmale, de lapte… Frumoase şi rezistente!Ulcioare de nuntă, blide pentru împărţit la Moşii de vară!Sub îndemnul “Hai, neamule, la oale!”, Muzeul [...]

Muzeul Municipiului Bucuresti gazduieste, in premiera, sambata si duminica, “Gradina cu Artisti”.
Cu putin timp inaintea Pastelui, Palatul Sutu a programat o serie de ateliere de creatie artistica pentru a introduce publicul in secretele incondeierii oualor de Paste, ale picturii pe sticla, ale realizarii vaselor din ceramica sau ale bijuteriilor “hand-made”. Mesteri  iscusiti veniti din toata [...]

Chiar dacă doar bătrânii mai poartă opinci sau pălării, ţăranii continuă să le lucreze cu pricepere şi plăcere. Opincar, pălărier, curelar, fierar sau potcovar sunt câteva dintre meseriile cu care greu te mai întâlneşti în ziua de azi.
Dacă în urmă cu două-trei decenii meşterii făceau bani buni prin satele din România, acum opincile au fost [...]

Astăzi a murit Jose Saramago. Scriitor extraordinar, om de stînga veritabil şi eurosceptic, ultraactiv: nu de mult îi scria o scrisoare absolut distrugătoare lui Berlusconi, deţinătorul uneia dintre editurile care îl publicau pe portughez. Nu am ştiut niciodată că a îmbătrînit, cărţile din ultima perioadă m-au cucerit definitiv.  “Eseu despre orbire” e una dintre cele mai năucitoare anti-utopii (să nu vedeţi filmul) din ultimul secol, “Toate numele” o capodoperă “minoră”, cum le place criticilor să spună. Şi nu mi-am menţionat decît favoritele – cărţile de referinţă sînt zeci. Ultima postare pe blogul lui Saramago este un fragment tulburător dintr-un articol pe care l-a scris recent pentru L’expresso. Scriitorul deplînge absenţa gîndirii ca preocupare omenească fundamentală – “fără idei nu ajungem nicăieri”. Citez în spaniolă, portugheză nu înţeleg (de altfel, El Pais, în ciuda tuturor cutremurelor sociale, declaraţiilor îngrijorătoare ...

Cred ca toata lumea are adanc inradacinat termenul de “talent” sau “geniu”, de aceea sunt convins ca nu ne putem lasa pacaliti de falsele talente. Observam in ultimii 10 ani o lume a talentelor si a victimelor. A talentelor care se victimizeaza in public precum vechii farisei, doar ca acum difera mediul de raspandire a acestor strigate. In trecut se faceau in pietele publice, acum se extind prin mass-media, internet. In acest caz, poate e necesara o reconsiderare a talentului in sine, sau acceptam o lume de talentati (victimizati) pentru ca e un trend simpatic. Pretul pe care trebuie sa-l plateasca un geniu este, poate, foarte mare. Exemplele sunt numeroase, trebuie doar sa dorim cautarea catorva exemple istorice. Octavian Paler zugraveste, in fragmentul care urmeaza, pretul talentului : “Ca sa-si implineasca destinul cu acel minimum de intransigenta interioara pe care o presupune o opera, un creator trebuie sa inainteze pe o carare ...