Culturesti

Prozator, dramaturg şi eseist, Alexandru Sever (n. 22 ianuarie 1921, Moineşti-m. 13 mai 2010, Beer Sheva) a fost cel mai valoros scriitor de limba română din Israel şi rămâne unul dintre cei mai importanţi autori ai literaturii române contemporane. L-am cunoscut în toamna anului 1997, la Neptun, la cea de-a doua ediţie a întâlnirii scriitorilor [...]

Interviu acordat lui Constantin SEVERIN la  Colocviul Internaţional de Ştiinţele Limbajului, Universitatea ’’Ştefan cel Mare’’ Suceava, octombrie 2001
L-am cunoscut pe marele lingvist Eugeniu Coşeriu la Suceava, la câteva ediţii ale colocviului internaţional de Ştiinţele Limbajului, fondat de profesorul Mihail Iordache şi alţi universitari suceveni. Avea un chip luminos, cu trăsături ferme şi dulci în acelaşi [...]

Am facut de prea multe ori elogiul culturii, traditiilor si valorilor spirituale, al cartii si al lecturii, ca sa pot fi banuit, chiar de catre cineva de insidioasa rea credinta, ca mi-ar fi indiferent destinul culturii in general si, implicit, al culturii romane. Fac aceste precizari pentru ca sa nu fiu gresit inteles in cele ce urmeaza. Ma voi referi la recentele initiative ale guvernului privind drepturile de autor precum si la dispozitiile ce se refera la subventionarea anumitor institutii culturale. Nu sint de acord, evident, cu supraimpozitarea drepturilor de autor, care si asa sint foarte modeste daca nu chiar simbolice. In schimb, cred ca, in cazul liber-profesionistilor, al celor care traiesc exclusiv din drepturile de autor, este absolut normala - si necesara - plata contributiilor de asigurari sociale si pensii. Asa se procedeaza in toate tarile civilizate. Nu exista alta solutie pentru ca persoanele aflate in aceasta situatie sa beneficieze ...

In secolul al XIX-lea, Europa s-a umplut de tablouri şi tablouaşe înfăţişând toate un munte cu vârful în depărtare înzăpezit, un pârâu rostogolindu-şi în prim-plan apele printre pietre mari acoperite de muşchi şi undeva, în dreapta sau în stânga apei, într-o poeniţă însorită, o căsuţă. Zeci, dacă nu sute de pictori au semnat conştiincios această imagine, fără nici unul din complexele tematice ale creatorilor din veacul următor. Artişti de primă mână, pictori mărunţi de provincie, artizani de bâlci, toţi au produs, conform cu cererea, acelaşi tablou care prin inventarul imaginii îl convingea pe proprietar că fericirea are un chip, şi încă unul banal. Bogaţii cumpărau de la meşteri tabloul reprezentând muntele cu coama acoperită de nea, râul cu apă rece şi curată, clipocitul ei printre stâncile prăvălite în albie, pădurea protectoare şi poiana verde cu căsuţa uitată de Dumnezeu în micul Paradis Terestru, iar săracii cumpărau şi ei de la pictorul ...