Giogi-san, ochii tăi sunt … sunt altfel

îi spune lui George Moise nepoţica lui Kana, în vârstă de trei ani, care apoi îi turteşte nasul, mult prea ascuţit pentru Japonia. Orice ar face Kana şi oricât ar încerca să îi repare nasul, bărbatul va fi mereu altfel decât cei printre care trăieşte acum. Însă cumva e altfel şi decât cei pe care i-a lăsat în urmă.

Vacanţe de o singură zi

De trei ani, românul George Moise locuieşte în peninsula Shizuoka, oraşul Ito, la două ore de Tokyo, unde familia soţiei sale, Miwako, are un ryokan, o pensiune tradiţională japoneză. Oaspeţii sunt întâmpinaţi de soacra lui sau de soţia lui, ambele îmbrăcate în kimono, şi sunt serviţi cu ceai verde. În timpul vizitei li se pun în faţă 10 feluri de mâncare, fiecare gătite în alt mod, şi li se dă posibilitatea să facă tradiţionalele băi termale fierbinţi. Relaxarea în pensiunea aflată pe un deal de pe care se vede golful Ito durează, însă, doar o zi.

“Relaxarea dăunează grav ritmului în care se munceşte, iar japonezii nu sunt obişnuiţi cu atâtadolce farniente. Dacă lucrează într-o corporaţie, un japonez are concediu legal de 20-21 de zile din care, din bun simţ, îşi ia patru pe an. Dacă japonezul se numeşte Miwako şi e soţia mea, nu prea are concediu. Cei care lucrează în hoteluri, pensiuni, restaurante nu prea au concediu, mai ales în criza economică, dublată de criza după cutremur”, povesteşte românul în vârstă de 37 de ani, care a publicat recent, la editura Curtea Veche, cartea “Iertaţi-mă că nu sunt japonez”, despre experienţa lui în Ţara Soarelui Răsare. S-a împrietenit cu un japonez, Kotaro-san, care are 70 de ani şi s-a retras la Shizuoaka. “După ce ani de zile a muncit la restaurantul lui de tăiţei, din Tokyo, s-a mutat aici la ţară, unde şi-a deschis un restaurant tot cu tăiţei. N-o face pentru că e avid de bani sau pentru că are de întreţinut copii. Ci pentru că aşa e el”, a observat scriitorul. Însă vârstnicii nu se uită cu ochi buni la tinerii care au cam uitat să scrie, folosesc foarte mult calculatorul şi telefonul, sunt pasionaţi de high tech şi merg cu turul pantalonilor lăsaţi, ca în Bronx. “Vârstnicii spun că cei din generaţia lor aveau două trei joburi, iar tinerii fac mofturi la un part-time”, povesteşte George Moise.

Ai impresia că cineva îi dirijează să nu se ciocnească între ei

Şi acum, după trei ani de stat în Japonia, scriitorului i se pare că trăieşte într-un film. “Mi se întâmplă uneori, când stau între ei şi îi aud cum sorb tăiţeii, să mă uit în jos după subtitrare. Am senzaţia uneori că sunt într-un film japonez. Pereţi de hârtie, femei în kimono, stăpânul casei care mârâie. Aşa vorbesc bărbaţii pe aici”. Şi aşa vorbeşte şi socrul său. Tata-san, pe care l-a poreclit Shogunul. În afară de felul în care vorbesc bărbaţii, Japonia i-a mai stârnit lui George Moise o mirare auditivă. “Printre primele lucruri care m-au frapat a fost sorbitul tăiţeilor. Ştiam că japonezii pun mare preţ pe politeţe şi mi s-a spus toată copilăria să nu sorb la masă. Şi ei sorb ca elefanţii la râu. Ulterior am aflat că eticheta cere să-i sorbi cu zgomot. Sorb ca să îi răcească”, explică George Moise. Un alt lucru care l-a uimit în Japonia a fost că nicăieri, nici chiar în cele mai aglomerate oraşe, nu se aud claxoane. “Ce m-a mirat la început la Tokyo şi la Yokohama este că, deşi sunt oraşe mai aglomerate decât Bucureştiul, nu se aud claxoane, nu se înghesuie nimeni în staţii, se merge pe sensuri. De asta ai şi prima impresie că ai de-a face cu nişte roboţi, că cineva îi dirijează să nu se ciocnească între ei. Au înţeles că sunt foarte mulţi şi sunt foarte conştienţi de propriul lor volum”, crede românul.

Cum a trăit românul cutremurul

Însă cel mai emoţionant lucru legat de japonezi este spiritul lor de sacrificiu, pe care o lume întreagă l-a putut vedea după tsunami. “După cutremur, au fost oameni care au pierdut pe cineva din familie, soţia – copilul de câţiva ani. Oamenii ăia s-au înscris în echipele de voluntari, să caute supravieţuitori, ca să nu treacă şi alţii prin ce trec ei. E, dacă vreţi, un invers al unui specific românesc, aici se practică resuscitarea caprei vecinului”, spune George Moise care a văzut că şi astăzi sunt oameni care nu pornesc instalaţiile de aer condiţionat ca să facă economie la energie electrică, extrem de preţioasă după incidentele de la centrala de la Fukushima. Când s-a petrecut cutremurul, George Moise era la pensiune. “De obicei ei sunt destul de calmi, aşteaptă să se termine, apoi îşi văd de treabă. Atunci părea că nu se mai termină, dar am zis să nu zic eu primul că e cam lung şi s-o zbughesc afară. Am aşteptat să zică unul dintre ei: ‘E cam lung, nu-i aşa?’ după care am ieşit ordonat afară. Ne-am îngrozit abia după ce am văzut imaginile la televizor”, spune George Moise care va dona banii rezultaţi din vânzarea cărţii victimelor cutremurului din Japonia.

Dintr-o agenţie de publicitate pe un vas de croazieră, iar apoi în Japonia

Absolvent de jurnalism şi scenaristică, George Moise a lucrat în România într-o agenţie de publicitate şi se vedea la acea vreme făcând ani buni meseria de copywriter. Apoi au început frustrările alimentate de neînţelegerile cu şeful său, directorul de creaţie, despre care spune că “îşi masca incompetenţa prin zgomot”. Aşa că s-a decis să renunţe la job şi s-a angajat ca fotograf pe un vas de croazieră. “Mi-am dat demisia şi am ieşit, fără să am niciun plan. Dar când sari din avion nu te gândeşti la aterizare, ci la cât de frumos o să zbori”, povesteşte românul. În croaziera Fort Lauderdale (Miami) – Acapulco, pe când fotografia îmbarcarea pasagerilor, i-a atras atenţia o tânără japoneză. “O vezi pe fata aceea? Este viitoarea mea soţie”, i-a spus el colegului său, un englez. Apoi, Miwako şi el şi-au tot întâlnit accidental privirile pe vas, s-au întâlnit şi faţă în faţă şi, în cuvinte puţine, pentru că ei, precum multora dintre japonezi, îi era frică să vorbească engleza, au stabilit că îşi vor scrie. Cartea ei de vizită s-a pierdut însă printre ale altor pasageri, românul nu i-a scris, iar într-o zi a venit, pentru el, un mail pe adresa companiei. Era de la Miwako, care îi mulţumea pentru poze şi îl întreba de ce nu i-a scris. Apoi George Moise a plecat în Japonia, cu o viză turistică, de două săptămâni.

“Când am ajuns acolo, a fost ca şi când cineva m-ar fi luat de mână dintr-o mulţime de oameni agitată şi m-ar fi aşezat pe o bacă, să mă liniştesc puţin”. Şi-a promis să revină şi a reuşit să o facă aproape un an mai târziu, în 2008, când a reuşit să facă rost de bani pentru a se înscrie la o şcoală de japoneză. Altfel i-ar fi fost imposibil să obţină viza care să-i permită să stea în Ţara Soarelui Răsare.

Cine sunt românii care locuiesc în Japonia

Titlul cărţii, ‘Iertaţi-mă că nu sunt japonez’, nu este un regret sau o renegare a originilor cum mi s-a mai reproşat. Vine de la faptul că orice străin care ajunge aici încalcă, fără să vrea, regulile locului şi ceilalţi îl corectează cu mai multă sau mai puţină blândeţe. La început vorbeam tare, nu stăteam frumos la masă, că îmi amorţeau picioarele, nu mă înclinam cum trebuie, intram încălţat, iar ea mă corecta. La care eu i-am zis: ‘Ei, nu pot, iartă-mă că nu sunt japonez’”, spune George Moise. Acum, el a învăţat regulile locului şi nu doar atât: în afară că se ocupă de turiştii de la pensiune, are în paralel un mic business pe partea de fotografie copii, românul mai găteşte, ocazional, sushi în restaurantul pe care familia îl are la Yokohama.

Potrivit autorului, comunitatea românilor care locuiesc în Japonia este alcătuită în mare parte din femei, căsătorite cu japonezi. Unele au fost înainte hostesse în baruri, altele au venit aici pentru că s-au îndrăgostit de cineva şi au vrut să îşi întemeieze o familie. Lucrează, acum, ca profesoare de engleză, în agenţii de publicitate sau în companii. “Sau fac meseria de mamă, care nu e uşoară”, adaugă George Moise, care spune că atunci când va avea un copil îl va învăţa limba română: “Nu neapărat dintr-o mândrie naţională, dar mă gândesc că limba asta a noastră ciudată îi va deschide orizonturile spre italiană, spaniolă, franceză, limbi pe care le va învăţa mai uşor”.

Sursa: gandul.info

Interviu cu Romulus Vulpescu

Ca de fiecare dată, dialogurile cu Romu­lus Vulpescu sînt o încîntare. Abor­dăm orice subiect şi-l transcriem cu “î” din “i” şi “sînt” în loc de sunt, la cererea sa expresă. Era să zic “la ce­rerea Maestrului”. “Mie să nu-mi spui Maestru, că mă enervează.” Cum, că maestru rimează cu Vulpescu…? (rîde) “Mi-aduc aminte, apropo de asta, că l-am cunoscut pe Victor Ef­timiu, care zicea despre rime: Haide dom’le, lasă-mă cu poeţii ăştia care cred că «brînză» rimează cu «nasture». Au amîndouă cuvintele «r» ? E rimă!…”
Vorbim despre lipsa de educaţie, despre manelizare, despre mitocănie, despre politica de îndobitocire a po­pulaţiei prin mass-media, despre tendinţele limbii, de buni traducători, despre faptul că, mai nou, îşi vinde biblioteca alcătuită în bună parte din exemplare rare… Să le luăm pe rînd.

“În legătură cu lipsa de instruc­ţiune. Singurul dezavantaj al celor care ştiu carte şi se exprimă corect gramatical este că ajung, fără să-şi dea seama, să nu mai ştie ce-i corect. Omul care ştie că nu se pune virgulă între subiect şi predicat, care ştie când se scrie «mi-au» cu cratimă şi cînd «miau» ca pisica, ajunge, poate, să spu­nă, la un moment dat, «ei este mulţi». Exagerez… dar presiunea majorităţii agramate este mai mare decît rezistenţa. Apropo de mişcarea de rezistenţă, care e o treabă foarte bună a ziarului dvs.”

Ce ne facem cu politica de îndobitocire a populaţiei prin mass-media? E o chestie concertată? “Încep să cred că da. La început, am crezut că e ceva făcut la minima rezistenţă. Toată lumea se uită la televizor, căruia i se spune, pe bună dreptate, tembelizor. Ne manelizăm, aşa… Eu nu am nimic împotriva manelelor şi a maneliştilor. Manelele există de multă vreme. Sînt nişte moduri turceşti, orientale de a cînta.”
Şi totuşi… Manelismul e sino­nim cu prostul gust, cu un anume soi de snobism, cu incultura, cu mitocănia….

“Vorba lui Caragiale: «Am o bănuială proastă!». Şi anume: e un mod de imbecilizare care convine. Pentru că e mult mai uşor de condus nişte proşti decît nişte deştepţi cu mintea vie. Lasă-i să se uite la programe proaste, să citească literatură de trei lulele, să asculte muzica pe care ţi-o pune taximetristul. Dacă îndrăzneşti să-i spui să oprească maneaua sau s-o dea mai încet, îţi zice: «Ce e, dom’le, nu-ţi place?». «Nu! Eu îţi plătesc pentru asta şi am dreptul să nu-mi placă. Sau am dreptul la tăcere».”
Asta, în taxi. Dar la televizor? Sîni supradimensionaţi, buze umflate de acid hialuronic sau de vreun interlop, prostituate de pe centuri reale sau virtuale, ascunse sub fustiţe de asistente tv, fotbalişti care după două luni de Italia nu mai ştiu româneşte (oare au ştiut vreodată?). O lume de plastic şi de mucava. Cu ei ce ne facem, că-s peste tot, unde schimbi ca­nalul, sînt tot ei: pestriţele, bo­te­za­ţii, gureşoaiele, crudele, păsărinele, senzualele, brăilencele, buruienile… Iaca ce bine le vin substantivele comune… Toţi şi toate pe post de mo­dele. Nu mai sînt modele ade­vă­rate sau modelele adevărate (şi nu mă refer la manechine) nu mai au loc de bianci şi de vârci?

“Modele adevărate sînt, dar din păcate, din ce în ce mai puţine. Eu, într-un fel, înţeleg treaba asta. Anul trecut, am avut o piesă la TNB, «Molto gran’ impressione». Deşi e o comedie de epocă, acolo e vorba de manele, iar personajul care pronunţă cuvîntul «manele» ia aplauze la scenă deschisă. Poate cei care aplaudă la auzul acestui cuvînt cred că cel care a adaptat textele pentru acest spectacol, adică eu, a vrut să aducă la zi textul. Dar nu, manelele existau şi pe vremea cînd au fost scrise piesele.”

Ce ne facem cu ororile şi erorile de limbă pe care le auzim zi de zi în jurul nostru, la tv, la radio? “Am discutat asta cu mulţi oameni cultivaţi şi am ajuns la o singură concluzie: nu poţi să lupţi împotriva unei tendinţe. Un filolog nu poate să schimbe tendinţa unei limbi. El trebuie să se mul­ţu­mească a consemna faptele. Din pă­cate, cei care cred asta au dreptate. Cu timpul, vom ajunge să spunem «cartea care am citit-o». «Pe»-ul acu­za­tivului va dispărea. Sînt constrîns să constat asta.”

Mi-o spune un om de litere de ta­lia lui Romulus Vulpescu. Pot să mă-mpuşc liniştită. “Păi şi eu pot să mă-mpuşc! Mai e o altă imbecilitate, care s-a generalizat: locaţie. Evenimentul s-a desfăşurat în locaţia x. De unde eşti, de locaţie? Ce pui în lo­ca­ţie? În loc de «loc». Locaţie înseamnă în­chiriere… Tendinţa limbii este spre sim­plificare, spre generalizare, pe in­diferent ce cale. O consecinţă a lipsei de timp, dar în primul rînd a lipsei de educaţie. Eu am constatat toate astea mai mult după ’89. Asta cu des­chiderea culturală e o iluzie. Nenoro­ci­rea e că-n zilele noastre această ge­ne­­ralizare a mitocăniei lingvistice nu se poate stopa. N-avem ce face. E o ten­dinţă a majorităţii. E o «lo­caţie» care se-ntinde. Nu se mai zice «a pi­cat la examen», ci «a picat exa­me­nul». În troleibus: «Coborîţi pri­ma?», în loc de «la prima (staţie)». «A con­vins-o din prima.» Din prima ce? Cli­pă?

Încercare? N-ai cum să lupţi contra acestor tendinţe. Le constaţi, le consemnezi, le comentezi, le-njuri, da’ tu rămîi cu zisa, iar ei rămîn cu spusa. Mai e una: «în principal». Cum, în principal? Atunci, «în secundar», ce? Asta în loc de «îndeosebi», «mai ales». Sau «l-a prins în flagrant». Adică, în evident. «Flagrant» este un adjectiv prepus substantivului «delict». Deci, limba are tendinţa de a economisi. Ca-n viaţa de zi cu zi. Re­nunţ la aia, c-aşa vreau eu să trăiesc. Asta-i democraţia. Nu-ţi convin ţîţele de pe canalul x? Pe mine, sincer să fiu, nu mă deranjează, ba dimpotrivă. Glumesc… Schimbă postul! Dai peste acelaşi lucru? E neşansa matale… Atunci citeşte nişte cărţi. Iar aici iarăşi e chestie de alegere. Pentru că literatura n-o face numai scriitorul, ci şi cititorul.”

Romulus Vulpescu: mai mult traducător? Mai mult poet? Mai mult dramaturg?
“Literatură originală – poezie, proză, dramaturgie – au scris mulţi, mai bine sau mai prost. Eu sînt unul dintre ei. Cine ga­ran­tează că peste 100 de ani, dacă vii­torul omenirii va exista, lumea o să se bată pentru un volum de poezii al lui Romulus Vulpescu? Nicolae Ma­nolescu nici nu m-a inclus în «Istoria literaturii» sale, dar sînt şi absenţe care onorează. Lumea însă  – sper – va vrea să citească şi peste 100 de ani şi Rabelais, şi Jarry, şi Villon. Şi atunci nu-i mai bine să exist prin ei? Nu e problema să durez eu, ci să dureze ei! Să aibă cine să-i citească nu mai e problema mea. De-aia spun eu că li­teratura n-o face numai scriitorul…”

Şi-atunci ce face diferenţa dintre un traduttore-traditore şi un traducător adevărat? “Eu mi-am permis un joc mai periculos… Benede­tto Croce a spus, cîndva, că sînt trei feluri de traduceri: fidele şi proaste, frumoase şi infidele şi proaste şi infidele. Dar mai există şi a patra categorie: şi frumoase, şi fidele. Asta am spus-o eu, care sînt destul de ticălos şi am făcut paralela cu femeile. Sigur, e cazul ideal, deci se-ntîmplă mai rar. Ce să-ţi trebuiască să fii un bun traducător? Să ştii bine limba română. Inspiraţie. Şi o mare îndrăzneală. Eu încerc. Dacă ţine, bine, dacă nu, nu. N-aş putea spune, m-ai cam surprins cu întrebarea asta. Pot să spun însă că m-a atras zona asta pentru că la ăia am găsit cîteodată nişte idei extraordinare. Şi mi-am spus: cum de nu mi-a venit mie să zic aşa? Mă, da’ deştept e băiatul ăsta! Nu într-o primă fază, ci tot timpul sînt gelos pe ei!”

Şi ce rămîne după Romulus Vulpescu? Poate, vorba lui Arghezi, “un nume adunat pe-o carte”? Cărţile şi le dă… “Păi le dau, că n-am în­co­tro… Am scris şi-o poezie cam tri­s­tă… cum pleacă din casă cărţile. Dom’le, aş prefera să rămîn colb din filele unei cărţi. Ăla pe care-l sufli…”

“Plecară cărţile din casă/ pornind pe ultimul lor drum,/ iar stinsul filelor parfum/ şir de-ncăperi golite lasă.// De raft, şi-o gioarsă de volum/ se-agaţă şi nu vrea să iasă;/ absenţa cărţilor apasă/ ca un banal regret postum.// Confraţii ce-mi veghează visul/ sînt strămutaţi în empireu,/ şi-acum constat la rîndul meu/ cît de zadarnic mi-a fost scrisul./ Măcar sper, des­tră­mat în moarte,/ să mă prefac în colb de carte.//”

Autor: CLAUDIA DABOVEANU

Sursa: Jurnalul National

Nu poti face literatura despre niste insi suparati rau de tot pe lume folosind expresii de pension.

Pe Dan Lungu l-am cunoscut tarziu, dupa ce cartile sale (Raiul gainilor, Sunt o baba comunista) fusesara traduse in mai multe limbi straine. Ne-am intalnit in Suceava, in martie 2010, cu ocazia lansarii cartii “Cum sa uiti o femeie”. Dan Lungu este un autor care incearca permanent sa surprinda, as spune ca e un scriitor care se respecta si isi respecta publicul. Si, iata, tot in martie, lanseaza o noua provocare: “In iad toate becurile sunt arse”. Daca te tii de titlu, te gandesti la un subiect religios, daca il cunosti pe autor, cumperi cartea si incerci sa descifrezi lumea dintre coperti. Pentru ca foarte multi oameni asteptau o noua carte semnata Dan Lungu, scriitorul e prins in multitudinea de evenimente prilejuite de lansarea romanului. Totusi, a avut amabilitatea sa ne clarifice cum e cu becurile arse din iad.

Cum a aparut ideea cartii „In iad toate becurile sunt arse”?

E o idee foarte veche, fiindca mereu am fost fascinat de ceea ce inseamna gasca, cu atmosfera ei speciala si limbajul particular. Am fost tentat de mai multe ori sa incep acest roman, dar mereu l-am amanat. Acum cativa ani am decis ca trebuie sa-l fac repede, fiindca simteam ca risc sa nu-l mai scriu niciodata, pierzand sensibilitatea argoului si ultimele ecouri ale adolescentei de la sfarsitul comunismului.

Pornind de la premisa ca orice personaj imprumuta cate ceva de la “creatorul” sau, ce au in comun liceanul Dan Lungu si Victor? 

Cred ca o anumita teama fata de institutii, rutina, conformism. Si un vocabular argotic destul de dezvoltat, dar pe care nu-l foloseam atat de des ca personajul meu.

Cum a fost adolescenta lui Dan Lungu?

Mi-e rusine sa recunosc, dar efectiv nu a fost spectaculoasa. Din adolescenta imi amintesc starile febrile in care devoram carti, zile si nopti la rand. Era un timp de o intensitate teribila, pe care rareori o mai ating acum in timpul lecturii. Dar totusi mi se mai intampla, la cartile mari. 

Spuneati intr-un alt interviu ca ati rosit in momentul in care ati reluat costructia romanului dupa ce l-ati lasat “la uitat”. Ati depasit momentul si ati continuat …

Da, fiindca, inainte de a ma apuca de treaba, am citit pe sarite mai multe pagini. La aceste fragmente am avut senzatia ca rosesc. Scoase din context multe lucruri pot parea vulgare, insa daca intri in atmosfera cartii si in psihologia personajelor nu ti se mai pare nimic deplasat. Gasca de adolescenti e o lume aparte, cu o subcultura a ostilitatii fata de lume si de adulti si cu un limbaj foarte crud. Nu poti face literatura despre niste insi suparati rau de tot pe lume folosind expresii de pension.

Aveti emotii ca o parte “sensibila” a publicului ar putea reactiona negativ la limbajul “decoltat” folosit?

Emotia presupune o oarecare incertitudine, ori eu sunt sigur ca unora nu le va placea cartea, gasind-o prea deocheata, sau poate chiar nu o vor putea citi pana la capat. Asadar, nu, nu am emotii. E un risc asumat. Eu sunt un tip care experimenteaza, care in fiecare carte incearca sa propuna altceva.

Este Victor un om neinteles sau o victima a propriilor vicii?

Este mai degraba un inadaptat si un timid. Viciile sunt doar coada cometei.

Poate femeia (in cazul de fata Veronica) sa schimbe traiectoria destinului sotului ei?

Da, cu conditia sa-si gaseasca echilibrul. Ea la randul ei are probleme de identitate…

Desi e prematur, ati schimba ceva in roman daca ar fi sa incepeti astazi sa scrieti “In iad toate becurile sunt arse”? Daca da, ce anume?

Nuuuu, nici un cuvintel. Deocamdata!

Care e subiectul urmatoarei carti semnate Dan Lungu?

Hmmm, am mai multe teme, dar inca nu stiu care va castiga. Mai deliberez. Inca nu am avut timp sa ma gandesc serios la urmatoarea carte, desi am mereu in portofoliu doua sau trei schite de proiect, pe care le documentez in permanenta.

Programul lansarilor:

Marţi 15 martie, la ora 19.00, la Librăria Dalles din Bucureşti (B-dul N. Bălcescu nr. 18), romanul va fi prezentat de criticii literari Luminita Corneanu şi Daniel Cristea-Enache.

Miercuri 16 martie, la ora 18.00, la Alexandria Librării din Arena Mall Bacău (Str Ştefan cel Mare nr. 28), cartea fi prezentată de scriitorii Petru Cimpoeşu şi Calistrat Costin.

Joi 17 martie, la ora 17.00, la City Gallery din Shopping City Suceava (Calea Unirii nr 27 B), romanul va fi prezentat de Elena Brîndusa Steiciuc.

Vineri 18 martie, la ora 16.30, la Librăria Orest Tafrali din Iaşi (parter, corp A, Universitatea Alexandru Ioan Cuza)

Radu Paraschivescu a publicat un nou roman, Fluturele negru (Humanitas, 2010). L-am întrebat cîte ceva despre laboratorul de creaţie, despre cum reuşeşte să-şi împartă timpul între atîtea zone, de ce îşi plasează romanele în epoci de mult apuse şi ce poveşti îşi aşteaptă rîndul să intre în următoarele cărţi.

Ce v-a făcut să vă opriţi la povestea de viaţă a lui Caravaggio şi cînd v-aţi dat seama că biografia pictorului vă interesează ca subiect pentru roman? 

Coaja stricată ascunde miezul bun – cam aşa arată povestea lui Michelangelo Merisi da Caravaggio, în cîteva cuvinte. Sau cel puţin asta am descoperit cu trei ani în urmă, într-un drum la Roma. Sosul vieţii lui Caravaggio era atît de picant, încît risca să expedieze esenţialul în plan secund. Prin urmare, înainte să ajung la biserica San Luigi dei Francesi, aveam în minte, ca multă lume, bănuiesc, imaginea unui scandalagiu talentat şi impulsiv, a unui borfaş obscen, a unui campion al sfidării şi trufiei. Cu o anume perseverenţă, oricine ar fi putut recompune traiectoria lui Caravaggio, oricine i-ar fi putut relata excesele şi păţaniile. La San Luigi dei Francesi m-am aflat pentru prima dată, în ceea ce mă priveşte, în faţa unor lucrări care m-au făcut să rămîn pe loc minute în şir, incapabil să fac un pas în faţă sau în spate. Am ştiut atunci că aveam în faţă începutul unei cărţi. Şi mi-am dat seama că nu biografia lui Caravaggio trebuia să stea în prim-plan, ci felul cum a înţeles acest om să schimbe pictura. 

Cît de mult v-a permis detaliul biografic să fantazaţi? În ce mod aţi combinat munca de documentare cu divagaţiile pur romaneşti? 

Există destulă scorneală în Fluturele negru. Însuşi titlul cărţii face trimitere la un tablou pe care Caravaggio nu l-a pictat şi nu cred c-a avut de gînd să-l picteze. Există, de asemenea, destule personaje şi situaţii inventate. Nu mi-am propus o însoţire cuminte a artistului prin Roma, Campania şi Malta, nu m-a tentat ideea unei biografii romanţate, ci am vrut din capul locului să scriu un roman, o poveste. Sigur, garnitura istorică nu poate lipsi unui asemenea preparat, dar ea asigură doar o fixare în epocă, nimic altceva. Fluturele negru nu e un roman istoric, ca de altfel nici Cu inima smulsă din piept, în ciuda anumitor păreri care exact pe aşa ceva au pus accentul. Revenind la întrebare, pentru mine n-a fost greu să aflu echilibrul dintre realitatea macră şi chenarul de grăsime al fantazării. Nu m-am simţit încorsetat sau silit să respect calendarul vieţii lui Caravaggio. Pur şi simplu mi s-a părut oportun să topesc laolaltă detaliul biografic şi ficţiunea. Şi m-a atras ideea de-a înşira cuvinte despre imagini (fie ele tablouri sau altceva), de-a pune în relaţie două forme esenţiale de creare a fantasmelor. 

Cum aţi reuşit să scrieţi acest roman, în condiţiile în care sînteţi, cum se spune, angajat cu normă întreagă pe mai multe fronturi: lucraţi într-o editură mare şi agitată, colaboraţi constant în presă, ca să nu mai pun la socoteală şi apariţiile TV. Cum aţi reuşit să vă mobilizaţi pentru o carte ca asta? 

La felul cum arată agenda mea acum, mă tem că isprăvile de acest tip nu se pot împlini fără concesii în planul sănătăţii – mintale, şi nu numai. În mod normal, pentru a scrie o carte trebuie să te retragi din lume şi să-ţi asiguri timp. Eu am ales un cu totul alt amplasament: am intensificat colaborările în media şi mi-am provocat o criză de timp. Paradoxal, rezultatul a fost mai bun decît dacă aş fi respectat reţeta clasică. Am observat (au făcut-o şi prietenii care mi-au citit romanul înainte să apară) că primul capitol, cel de punere în decor, se desfăşoară într-un ritm ceva mai lent decît restul cărţii, iar complicitatea scriitorului cu cititorul are anumite fisuri. Ei bine, e tocmai capitolul pe care l-am scris în tihnă, fără stres cronometric şi cu ceva mai puţine apariţii TV. Cînd am constatat că sînt în criză de timp, am ajuns imediat – nu ştiu cum, nici de ce – la ritmul firesc al cărţii, la ceea ce Sorin Lavric numea, atît de inspirat, vibraţia calorică a textului. Am scris patruzeci de zile în transă, fără să mă preocupe ceea ce, dacă aş fi avut timp, probabil că m-ar fi influenţat păgubos: ce-ar zice X despre scena asta, cum i s-ar părea o asemenea imagine lui Y etc. 

Într-un alt interviu, pe care mi l-aţi acordat după reeditarea romanului Balul fantomelor,  vorbeaţi de încă un proiect de roman; citez: „o poveste anglo-australo-irlandeză în care personajul principal e un cîntec“. Ce s-a întîmplat cu crîmpeiul ăsta de poveste? 

E o idee care îşi aşteaptă rîndul la incubator. Deocamdată am doar titlul: Michael şi balada foametei. Un beteşug curios mă face să aleg titlul cărţii cu mult înainte s-o scriu. Aşa s-a întîmplat şi cu povestea de care amintiţi. Iar acum mă deconspir. Alunec frecvent în reverii ascultînd imnuri – naţionale sau de club. Tot explorînd domeniul pe YouTube, am dat peste ceva care nu e imn, dar are calităţile unui manifest. Am continuat cercetările şi am luat astfel urma unei balade apărute în vremea foametei din Irlanda (1849). E o baladă care devine cîntec de revoltă socială la Galway sau Athenry, pînă cînd e preluată de prizonierii Maiestăţii Sale deportaţi în coloniile penitenciare din Australia (Botany Bay şi altele). Acolo, balada se metamorfozează în cîntec de ocnă, pentru ca după multă vreme să se întoarcă în Europa şi să ajungă cîntec de peluză la meciurile de fotbal din Liverpool, Glasgow sau Manchester. Aşa arată harta romanului. E de văzut cum o să transform un cîntec în protagonist de carte. Probabil că, dacă o să intru cum se cuvine în criză de timp, o să reuşesc. 

Ce vă face să scrieţi, în ultima vreme, mai degrabă romane istorice, plasate în secole îndepărtate de lumea noastră de azi? Ce vă atrage către acele timpuri?

 Mi se pare că sîntem în prea mare măsură prizonierii propriei contemporaneităţi. Iar lucrul ăsta e valabil inclusiv pentru felul cum îşi aleg unii scriitori temele. În ce mă priveşte, constat o nedreptate perpetuă: erodarea trecutului, anemierea lui în percepţia oamenilor. Epoci de splendoare veritabilă ajung să nu-ţi mai trezească nici un frison fiindcă s-au aşternut prea multe decenii sau secole peste ele. Şi e păcat. Cred că acesta a fost unul dintre motivele pentru care am optat pentru vremurile de demult. Celălalt, sincer să fiu, a fost nu doar formidabilul potenţial epic al locurilor bătute cu pasul (cu doi ani în urmă Lisabona, acum Roma), ci şi bucuria de-a le putea dedica o poveste-reverenţă. 

Vă mai gîndiţi, totuşi, să scrieţi o poveste plasată în cotidian – sau e o miză care nu vă mai interesează?  

Pe coşul minţii mi-a ieşit nu de mult fuiorul străveziu al unui gînd: un roman-jurnal ţinut de un fanatic al concertelor rock, ulcerat de ambiţia celebrităţii, dar incapabil s-o atingă altfel decît prin gesturi şi fapte infame. Am renunţat repede şi fără explicaţii. În schimb, n-am renunţat la povestirile despre România după 2007, care se vor aşeza în linia celor unsprezece proze scurte din Bazar bizar. Uite, îţi livrez în avanpremieră un titlu din volumul la care am început, timid şi fără impas temporal, lucrul: „Asomaţi pe muzică de Enya“. Şi un acronim despre care se aduce vorba la un moment dat în povestire: AACPSMSR. Ştiţi ce înseamnă? Asociaţia Amelioratorilor, Comercianţilor şi Producătorilor de Sămînţă şi Material Roditor din România. Şi cînd mă gîndesc că încă există oameni care vor să emigreze. Chiar nu-şi dau seama ce pierd?

Dintre toate genurile pe care le atacaţi în cărţile pe care le scrieţi, care vi se pare că vă aduce cei mai mulţi cititori? 

Dacă judec după cifrele de vînzări, evident că pălăria de autor comic mi s-ar potrivi cel mai bine. Şi chiar dacă de obicei numărul cititorilor şi cel al cumpărătorilor nu coincid, tot poţi să-ţi faci o impresie. Or, sub aspect cifric, lucrurile sînt limpezi: Ghidul nesimţitului – 50.000 de exemplare vîndute, Cu inima smulsă din piept – 3000 de exemplare. Ergo, literatura comică ar fi drumul de urmat. Sigur, e o judecată simplistă, pe care nu pun mare preţ. Dar ea îmi arată cît de greu sînt de dinamitat stereotipiile umane. Dacă a apucat cineva să-ţi pună o etichetă, foarte greu îl mai convingi să ţi-o dezlipească de pe frunte. Ştampilarea pripită e un sport cu mare trecere la români. Pe de altă parte, s-ar putea să existe şi cititori care cred că Fluturele negru şi Balul fantomelor au fost scrise de doi oameni pe care-i cheamă întîmplător la fel. Şi care, să vezi nostimadă, publică la aceeaşi editură.

 Interviu de Alina PURCARU aparut in Dilema Veche

Sunt acum un lung sir de persoane disparute, dar cu halourile de vise si sange comprimate in interiorul meu, ca intr-o papusa matrioska. Copil, adolescent, muncitor necalificat, student, sot, tata, inginer, jurnalist, scriitor, artist vizual. O viata de om. ambitia mea este de a ramane in continuare un creator de fantasme, atat in arta cat si in proza, fiindca sufletul nu intelege niciodata nimic fara fantasme”

– Jurnalist, scriitor, artist plastic. Cum reusiti sa imbinati aceste lucruri? Ce a fost la inceput: penelul sau cuvantul?

– La inceput a fost penelul…mai precis creioanele colorate, de care cu greu ma desparteam in jurul varstei de 5 ani. Pasiunea pentru desenat, chiar pe caietele scolare, de multe ori in timpul orelor, cand ne predau profesori care nu reuseau sa ma captiveze, a fost extrem de pregnanta pana in jurul varstei de 13 ani, cand am inceput sa patrund in universul enigmatic al cuvantului; de atunci dateaza primele poeme. Treptat, fascinatia pentru creatia poetica a facut ca, in jurul varstei de 25 de ani, cand am simtit ca am o viziune proprie si un stil ca scriitor, sa renunt aproape complet timp de 25 de ani la pictura (nu si la studiile de arta pe cont propriu, am si publicat peste 30 de cronici de arta). M-au ajutat sa ma maturizez ca poet anii de studentie petrecuti in Iasi, intr-o atmosfera de autentica emulatie sufleteasca si spirituala creata de scriitori si artisti precum Mihai Ursachi, Ioanid Romanescu, Emil Brumaru, Corneliu Ionescu, Liviu Suhar, Cela Neamtu, Dan Hatmanu etc. De altfel, Mihai Ursachi este si personaj episodic in ”Iubita lui Esto”, primul meu roman, recent aparut la editura Curtea Veche. In primii ani ai acestui secol am renuntat la acea fata morgana numita poezie, apoi la meseria de jurnalist si am revenit la prima iubire, pictura, una pasionala, pe care am posedat-o in primul rand cu mintea, fiindca dupa ani de meditatie ca outsider, aveam deja un ”cap teoretic” (publicasem in presa primele elemente despre expresionismul arhetipal). Aveam de multi ani si o mare dorinta de a picta in ulei, o tehnica mai costisitoare, pe care nu mi-am permis-o in tineretea socialista…Cele doua domenii ale culturii, care mi-au acaparat viata interioara cu o forta neobisnuita, facandu-ma de multe ori sa par absent pe alte planuri, s-au imbinat si potentat uneori intr-un mod aproape magic, de pilda cu banii obtinuti in 2003 pe cartea de eseuri ‚”Imperiul Sacru. Manastiri si biserici din nordul Moldovei”, publicata la editura Paralela 45, mi-am finantat expozitia de debut din septembrie 2004, de la Complexul Muzeal Bucovina. O expozitie promovata de celebrul post de televiziune pan-european EuroNews, deoarece jurnalistii de arta de la Agenda (evenimentelor culturale majore din Europa, si nu numai) au considerat ca atat conceptul meu, expresionismul arhetipal, cat si picturile cu motive din vechile si straniile culturi preistorice Cucuteni, Hamangia, Gumelnita, etc. meritau atentia. Dar exista si probleme in coabitarea celor doua arte care mi-au cucerit lumea interioara, de pilda am tendinta sa citesc mai putin in perioadele in care sunt atras mai puternic de pictura, obicei frecvent la multi artisti plastici, dar acest lucru mie imi poate afecta calitatea scriiturii.

– Proza sau poezie? Cate volume ati semnat? Care a fost momentul in care ati stiut ca veti avea din condei un aliat?
– Eu sunt un poet al secolului XX si un prozator al secolului XXI, adica un batran poet si un tanar prozator. In urma cu cativa ani, invitat la o tabara internationala de pictura in Republica Moldova, finantata de UNESCO Paris, m-am autoprezentat ca fiind un batran scriitor si un foarte tanar artist vizual…Am decis ca de acum inainte doar sa pictez si sa scriu romane, adica am ales spiridusii tineri ai vietii mele sufletesti, iar pentru asta am renuntat la poezie (din 2000, intamplator chiar in momentul in care obtinusem o anumita validare, prin prezenta cu 17 pagini in cea mai buna antologie,”Poezia romana actuala” de Marin Mincu), eseuri, jurnalism, comentarii de arta, viata mondena. Orice activitate creatoare, de performanta, presupune din start un fel de deficit existential, o saracire in planul trairii in relatia cu ceilalti, cu exteriorul, si o imbogatire in planul trairii spirituale, al vietii interioare, al aventurii intelectuale si estetice.

Am publicat pana in prezent cinci carti de poezie, una de eseuri si un roman. In total mi-au aparut opt carti, fiindca in 1997 am publicat si un volum de poezie in limba engleza, in Londra, la editura Minerva Press, in traducerea lui Liviu Martinescu. Asa cum am mai amintit, abia pe la 25 de ani am simtit ca am sanse sa devin scriitor, adica in anul cutremurului, 1977, si al nasterii primului nostru copil, Ciprian (patru ani mai tarziu se nastea fiica noastra, Ioana). Era si anul despartirii de viata studenteasca din Iasi, orasul de neuitat in care mi-am gasit si sotia, Corina, studenta la chimie, nu numai vocatia de scriitor, si in care am facut primul juramant adevarat de iubire, la biserica Trei Ierarhi. Trebuie sa recunosc ca plecam pe drumul mai putin romantic al vietii de tanar inginer, specialist in fabricarea hartiei, cu un bagaj cultural consistent datorat in cea mai mare masura ”dulcelui targ al Iasilor”. O sintagma probabil desueta, dar dupa parerea mea exacta, fiindca viata intelectuala in Iasi are o anumita dulceata indicibila, care poarta pecetea unei forma mentis colectiva, rezultat al unei mari traditii culturale. Momentul in care incepeam sa fiu sigur ca voi avea un destin in cultura a venit, ca o veste plina de lumina si speranta, in preajma Craciunului din 1985, cand am primit o scrisoare de la Constantin Noica, marele carturar care, dupa ce imi citise volumul de debut ‚”Duminica realului”, imi scria: ”Poate stiti ca sint putin suparat pe poetii nostri tineri, pentru faptul ca scriu atit de mult si vor sa publice tot. Am impresia ca nu sinteti dintre acestia, citindu-va, ci slujiti o Muza a bunelor desprinderi. Va doresc din inima sa va desprindeti de tot ce este creatia pentru altii. Cel mult sa scrieti pentru Ioana si Ciprian, cind vor fi mari.”

– Care este scriitorul preferat? Volumul de suflet?

– Mi-e foarte greu sa aleg intre Homer, Dante, Cervantes, Goethe, Eminescu, Cioran, Bacovia, Noica, sau intre Borges, Sabato, Rushdie, Celine, Vargas Llosa, Pamuk, etc, dar voi recomanda totusi tinerilor amatori de literatura o carte care mi-a infrumusetat adolescenta, ”Despre eroi si morminte”(o simfonie ezoterica, cu mai multe niveluri de lectura) de Ernesto Sabato, si el atat scriitor cat si artist plastic, personajul principal din romanul meu‚”Iubita lui Esto”. Esto are acum 99 de ani, romanul meu editat de Curtea Veche se afla de cateva luni in biroul sau, si mi-a transmis ca anul viitor, cand va implini 100 de ani, asteapta cu interes editia in limba spaniola a cartii… Recent a fost din nou propus pentru Premiul Nobel, dupa ce in anii ‘80 a refuzat acest demers initiat de comunitatea literara din Argentina.

– Cat despre pictura, cand ati trasat prima tusa? Ce tehnica abordati? Ce preferinte aveti?
– Prima tusa adevarata am trasat-o abia in 2002, la Saint Laurent du Pont, in Franta, regiunea Isere, intr-o tabara de pictura cu artisti bucovineni si francezi, organizata de mine si de cativa prieteni de acolo. Atunci am facut primul meu tablou in ulei, pe care l-am daruit fiului din Grenoble al gazdei mele, Didier Tirard-Collet, pe atunci viceprimar in Saint Laurent du Pont. Un orasel-bijuterie intemeiat de un sfant, Saint Bruno. Am renascut asadar ca artist vizual in Franta, intr-o zona, Chartreuse (cuvant cu o stranie muzicalitate, de psalm bizantin) la fel de frumoasa ca Bucovina. Franta profunda din micile asezari rurale, pe care am cunoscut-o atunci, este mai deshisa la intalnirea cu celalalt, mai toleranta si mai calda. Mai pastreaza valori care s-au pierdut pe marile bulevarde ale Parisului. Mai mult, aici poti intalni oameni politici cinstiti, punctuali si cultivati. Oamenii Alpilor din tinutul Chartreuse au o verticalitate luminoasa, un suflet generos si tandru, o inima vibranta si pasionala.

Tehnica mea preferata este pictura in ulei, chiar daca pe termen lung stiu ca poate afecta sanatatea, prefer insa o moarte in slujba frumosului, cu orice risc. Ani mai putini dar mai intensi si mai frumosi, mai ales daca ti s-a dat sa vezi uneori chipurile aprinse de o secreta vapaie ale iubitorilor de arta. Cel mai mult imi plac artistii romani pe care eu ii consider adevaratii precursori ai expresionismului arhetipal, Brancusi, Tuculescu, Apostu, Maitec.

Toti sunt expresionisti si au lucrat cu vechi arhetipuri, nimic nu este intamplator in arta lor. Ultima mea expozitie personala, cea din iunie 2010 de la Muzeul de Arta din Drobeta Turnu Severin, prezentata de distinsa doamna director Maria Balaceanu, s-a intitulat ”Totem. In memoriam Ion Tuculescu.” Dintre contemporani ii mai admir mult pe Victor Brauner, Horia Damian si pe Mircea Ciobanu (din pacate inca prea putin cunoscut, desi sotia, Michaela Ciobanu, face mari eforturi in acest sens, dar nimeni din Romania nu o sprijina cu adevarat, ba dimpotriva exista acum o retea de traficanti de opere de arta care pun in vanzare tablouri de Mircea Ciobanu sustrase ilegal din patrimoniul familiei, din Elvetia). Nocturn si diurn in acelasi timp, atat in viata cat si in opera, misteriosul Mircea Ciobanu este alaturi de Victor Brauner si Ion Tuculescu pictorul cu care Romania ar putea convinge mai usor marile muzee de arta ale lumii ca in secolul trecut noi nu l-am dat doar pe marele Brancusi. Opera sa m-a bulversat mereu prin magia cu care artistul face sa fuzioneze intim, in aceeasi lucrare, clarobscurul lui Rembrandt sau Baba cu exuberanta coloristica a lui Van Gogh si a artistilor expresionisti. Desi compozitiile cele mai reusite par a urma legile nescrise ale viziunii suprarealiste, prin nu stiu ce secreta operatiune alchimica Ciobanu reuseste sa produca o mutatie, atat pe panza cat si in sufletul iubitorului de arta, oferindu-ne senzatia certa ca jongleaza de fapt cu arhetipurile inconstientului. De aici acea traire in haloul cunoasterii, recunoasterii si reamintirii pe care o ai in fata lucrarilor sale, in care arlechinii, cantaretii, nimfele, caii nazdravani si copiii poarta pecetea inconfundabila a universului/scriiturii lui Cervantes.

– Unde se pot gasi lucrarile semnate de dvs?

– La colectionari si iubitori de arta din Romania, Germania, Finlanda, Elvetia, Norvegia, SUA, Canada, Marea Britanie, s.a., la trei muzee din Romania (Suceava, Piatra Neamt si Drobeta Turnu Severin), la sediul arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor, la prieteni si rude.

M-am bucurat mult cand mi-au cumparat tablourile tineri arhitecti din Germania, directorul Institutului Cultural Italian din Helsinki, traducatoarea pentru limba romana a Presedintiei Finlandei, tineri preoti din Bucovina, un colectionar din Bucuresti, care a achizitionat pana acum de la mine vreo 13 lucrari, arhitecti si avocati din Bucovina, s.a. Piata de arta din Romania este in formare, cei mai multi oameni cu bani nu sunt inca destul de constienti ca a investi intr-un artist contemporan de valoare poate fi si o afacere excelenta pe termen lung, iar uneori pot aparea si surprize extrem de placute. Inainte de a fi inclus pe Agenda EuroNews vindeam un tablou cu 150 de euro, iar dupa aceea cota mea a crescut de 10 ori la galeria din Stuttgart care m-a invitat sa expun.

– In ce culori se vede lumea din Bucovina, dle Constantin Severin?

– In culorile frescelor manastirilor pictate din Bucovina, evident, pe care le folosesc si eu din plin in tablourile mele. Adica in culori pure, vii, ritmate de o secreta lumina. Lumina bucuriei de a trai, in ciuda meandrelor intunecate ale istoriei de ieri si de azi, dar si lumina de dincolo de lumina, din ierarhia invizibilului.

– Povestiti-ne despre viata dvs, despre pasiunile dvs, despre proiectele, ambitiile si recunoasterile primite de la public. Asteptam sa-l cunoastem pe omul Constantin Severin, pe scriitorul Constantin Severin si pe artistul Constantin Severin.

– Aceasta e o intrebare care ar solicita ca raspuns un roman autobiografic…Imi place ca ati pus pe primul plan omul, e mai greu sa te construiesti ca om decat sa-ti edifici o cariera. Ca om sunt rezultatul tuturor fiintelor si lucrurilor pe care le-am iubit, doar atunci cand iubesti/ esti iubit te poti transforma cu adevarat, iti poti schimba chiar identitatea, acesta este de altfel si unul din mesajele primului meu roman. Cunoasterea fara nicio implicare emotionala e valabila poate pentru cyborgi, nu pentru un om cu un caracter frumos. Iar a avea un caracter frumos inseamna printre altele si a sti sa astepti, a nu forta lucrurile in favoarea unor avantaje de moment. Atat scriitorii cat si artistii plastici cu destin sunt experti in arta de a astepta, operele lor sunt cunoscute si valorificate la adevarata lor valoare treptat, in timp, dupa ani si ani de munca, uneori intr-un anonimat total, alteori chiar dupa trecerea intr-o lume mai buna…

Am inceput de pilda sa dau interviuri de putin timp, inainte obisnuiam sa refuz astfel de oferte, venite si din partea unor intelectuali pe care ii respectam mult, precum criticul literar Al. Cistelecan, care lucra atunci la VATRA, le spuneam ca inca nu am o opera care sa merite o astfel de intrare in lumina reflectoarelor. Nici acum, in mod normal, nu ar trebui sa dau interviuri legate de activitatea mea de artist vizual, ma consider totusi inca la inceput, nu stiu daca pana acum am pictat 500 de lucrari, stiu insa ca mai trebuie sa pictez vreo 1000-2000 de tablouri pentru a avea o opera solida, mai stiu ca exista artisti romani in varsta, talentati, care ar merita mult mai mult sa fie in prim-plan, am acceptat totusi acest dialog ca…batran scriitor.

M-am nascut intr-un orasel nu departe de muntii Mehedintiului, in Baia de Arama, la vreo 5 kilometri de padurea de liliac, devenita ulterior un laitmotiv al poeziei mele, dar am plecat de acolo, cu familia, la varsta de doi ani, fara sa o vad… Dar si cand am crescut si imi era dor de ea, nu am avut curajul sa o vad decat in imaginatie, pana in jurul varstei de 50 de ani. Privind retrospectiv, nu stiu daca este sau nu o coincidenta semnificativa faptul ca in aceeasi perioada in care am vazut padurea de liliac am renuntat definitiv sa mai scriu poezie. ”A supravietui prin imaginatie”, unul din numeroasele versuri cenzurate de editura Junimea, in 1984, in volumul de debut, ”Duminica realului”(cel mai valoros poem‚”Zid si neutrino”, inclus ulterior in antologia lui Marin Mincu, a fost cenzurat in proportie de circa 50%), a devenit pentru mine, in acea epoca intunecata pe plan social-politic, o veritabila profesiune de credinta, motoul meu existential. Inca din Iasi am inceput sa-mi construiesc cu migala un labirint de reverii in imaginar, care mi-a modificat treptat identitatea in mai multe randuri. Eu sunt acum un lung sir de persoane disparute, dar cu halourile de vise si sange comprimate in interiorul meu, ca intr-o papusa matrioska. Copil, adolescent, muncitor necalificat, student, sot, tata, inginer, jurnalist, scriitor, artist vizual. O viata de om.

Sunt foarte bucuros ca de catva timp am doua familii, una pe care mi-a dat-o Dumnezeu, sotia, cei doi copii, nepotelul Matei din Montreal, nora si ginerele, in care ma simt foarte bine, si o familie artistica, grupul international de arta, 3rd Paradigm, din care mai fac parte alti 4 artisti de valoare, Adrian Bayeuther din Germania, Alberto D’Assumpcao din Portugalia, Izabella Pavlushko din Azerbaidjan si Olga Dmytrenko din SUA. Avem impreuna numeroase proiecte si expozitii, anul acesta de pilda am expus impreuna in Germania, Spania, Portugalia si Romania, la Muzeul de Arta din Drobeta Turnu Severin, iar anul viitor ne vom intalni cu publicul la galerii importante din Moscova, Viena, Bucuresti (sub egida Asociatiei TVR ART). Momentul de varf il va constitui probabil prezenta la Muzeul de Arta din Eschborn, Frankfurt pe Main. Asadar ambitia mea este de a ramane in continuare un creator de fantasme, atat in arta cat si in proza, fiindca ‘’sufletul nu intelege niciodata nimic fara fantasme.”(Aristotel).

Interviu de Alina Sava

Sursa: Revista Glare 

Prozator, dramaturg şi eseist, Alexandru Sever (n. 22 ianuarie 1921, Moineşti-m. 13 mai 2010, Beer Sheva) a fost cel mai valoros scriitor de limba română din Israel şi rămâne unul dintre cei mai importanţi autori ai literaturii române contemporane. L-am cunoscut în toamna anului 1997, la Neptun, la cea de-a doua ediţie a întâlnirii scriitorilor români din întreaga lume, manifestare organizată de Uniunea Scriitorilor din România, sub preşedinţia regretatului Laurenţiu Ulici. Era un intelectual extrem de retras, cu gesturi domoale, practic avea un comportament la antipodul celorlalţi colegi sosiţi din Israel, mult mai dornici de a se impune cu orice preţ. Avea unele probleme cu auzul, m-a rugat să îi repet întrebările cu voce tare, îmi amintesc şi acum tonalitatea caldă a vocii sale, cu acorduri grave impregnate parcă de o visătoare nelinişte. Cărturar de o rară discreţie (a acordat doar 2-3 interviuri până la data când ne-am cunoscut), Alexandru Sever este autorul unor creaţii excepţionale precum romanul ’’Cartea Morţilor’’ sau piesa de teatru ’’Descăpăţânarea.’’ Dacă ar fi tradus în ebraică ar putea să fie descoperit cândva şi de literatura israeliană şi universală, fiindcă este un romancier cel puţin la fel de valoros ca celebrul Amos Oz. Tot el a tradus şi a introdus în circuitul culturii române cartea ’’Manuscrisul de la Saragosa’’ de Jan Potoki, o capodoperă a literaturii universale, încă puţin cunoscută la noi.

Constantin SEVERIN

V-a fost greu să părăsiţi ţara în care v-aţi născut?

Bineînţeles. A pleca din ţară nu e un lucru simplu pentru un scriitor. Limba o iei cu tine, dar mormintele părinţilor aici rămân. Aproape întreaga mea operă, după o viaţă de muncă, e alcătuită din cărţi apărute până în 1990, anul în care am plecat din România. În bagajul celor 70 de kilograme cu care aveam dreptul să ies din ţară nu puteam să iau nici ’’Descăpăţânarea’’, nici ’’Trilogia Leordenilor’’, nici romanele mele. Ele rămân aici, sunt scrieri dăruite definitiv literaturii române, care au intrat într-un circuit cultural din care nu le poate scoate nici o lege, nici un Parlament. Ele aparţin literaturii române, bineînţeles, în măsura în care au o valoare. Opera mea a rămas aici, numai eu am plecat. Pur şi simplu persoana fizică s-a deplasat de la un punct geografic la altul.

 Ce credeţi că se poate face pentru intrarea în normalitate a dialogului cultural dintre scriitorii din ţară şi cei din afara ţării?

 Aici aş face o distincţie între calitatea mea de scriitor şi cea de evreu. Ca evreu, de pildă, o întâlnire precum cea de la Neptun, care îşi are rostul şi beneficiile ei, îmi trezeşte amintiri antice, foarte vechi, din acea fabuloasă epocă când la Ierusalim se vorbea latineşte, iar la Roma ajunsese să se vorbească ebraica. În tot bazinul mediteranean se pregătea deja acel sincretism al spiritualităţii iudeo-greco-latine, care a stat la baza spiritualităţii Europei. Ceea ce numim astăzi spiritualitatea Europei e un proces complex, care a durat vreo 2000 de ani. Faptul că se vorbeşte azi româneşte la Ierusalim parcă repetă o istorie, al cărei produs încă nu e clar. Nu ştim exact ce noi sincretisme se pregătesc. Asta o spun ca evreu. Ca scriitor, eu am vorbit de mult cu câţiva prieteni din România, cunoscând lucrurile şi aici foarte bine, mai bine decât acolo, fiindcă nu vorbesc ebraica sau idiş, nu ştiu decât româneşte, şi am ajuns împreună la nişte concluzii. Dacă vreţi să menţineţi limba română în Israel e nevoie mai întâi de lectorate în universităţi. În al doilea rând ar trebui să existe biblioteci şi librării cu carte românească. Ar fi bine să se găsească o formă de difuzare a cărţii româneşti acolo. Această difuzare a încăput pe mâna unor inşi mai mult sau mai puţin legaţi de literatură, care au observat diferenţa de preţ a unei cărţi în România faţă de Israel. O carte poliţistă, de pildă, se vinde acolo cu 40 de şekeli, ceea ce înseamnă circa 10 dolari, iar în România costă de 3-4 ori mai puţin. Indivizii despre care vorbeam cumpără cărţi de aici şi le vând în Israel, însuşindu-şi diferenţa de preţ. Or, treaba asta poate să o facă foarte bine statul român. E o afacere comercială, care ar trebui să intre în competenţa unui ataşat comercial. Trebuie creată o nevoie de carte românească, prin vânzarea ei la un preţ rezonabil. Poate nu o să mă credeţi, dar vă spun că unul dintre motivele pentru care revin din când în când în ţară e pur şi simplu acela de a umbla prin librării. E un vechi obicei de-al meu şi, când fetiţa mea era mică, o luam de mână şi umblam prin anticariate şi librării. Foamea aceasta de carte a rămas. Înainte de a pleca din ţară am trimis în Israel o bibliotecă de câteva mii de volume, dar deşi sunt bătrân, deşi biblioteca mea geme de cărţi cu care nu mai ştiu ce să fac, totuşi când vin aici nu mă pot abţine să cheltuiesc banii pe cărţi, dar aş prefera să le găsesc în Israel.

 Care este situaţia scriitorilor evrei de limba română din Israel?

 În Israel, dacă intru într-un magazin să cumpăr ceva, nu mă interesează decât marfa şi preţul, altminteri nu ştiu nimic. Sunt absolut izolat. Român sunt numai la masa de scris şi româneşte nu vorbesc decât cu fiica mea. Trăiesc într-o lume foarte închisă. Există 400.000 de vorbitori de limba română în Israel, ceea ce nu s-a mai întâmplat niciodată în istoria României. Din aceştia, cititori pătimaşi nu prea sunt. Aceşti 400.000 de evrei proveniţi din România sunt incapabili să întreţină cei 60-70 de scriitori israelieni de limba română, cum li se spune. Practic, ei sunt scriitori români, care aparţin literaturii române. E adevărat, cu sufletul împărţit. E o veche tragedie … Peste ani va exista tendinţa ca această comunitate să se ebraizeze. Fiica mea cunoaşte limba română, dar copiii ei nu o mai ştiu. Una dintre fetiţe mai cunoaşte ceva din vocabularul românesc, nu poate vorbi, dar înţelege tot ce îi spun. Al doilea copil nu mai ştie nimic. De obicei, mamele întreţin şi transmit limba. Or, fiica mea fiind foarte ocupată cu un doctorat în biochimie, nu a avut practic timp pentru aşa ceva, iar soţul ei nu ştie decât limba ebraică. Pe scurt, aşa se pierde limba în cadrul limitat al familiei, dar procesul acesta este valabil şi pe un plan mai mare. Există acolo un proces de omogenizare a populaţiei, care tinde să facă din limba ebraică (limba oficială), limba vorbită în mod curent. Şi asta e un fel de minune. Limba ebraică nu era vorbită decât de un număr de cărturari talmudişti, de rabini. A devenit ulterior o limbă cu care te poţi duce la piaţă, într-un magazin, poţi citi literatură, fiindcă se scrie şi se traduce foarte mult în ebraică.

 Aveţi posibilitatea să vă publicaţi cărţile în limba română în Israel sau e necesar să fie publicate mai ales în România?

Când am terminat romanul ’’Cartea Morţilor’’ am vrut să-l public. Primul gând, bineînţeles, a fost să-l public în România. Aici a fost spaţiul meu de formare spirituală şi de etalare a creaţiei personale. Romanul a fost bine primit, am primit toate făgăduielile şi nu asigurările, fiindcă făgăduieli au rămas. Neştiind ce să mai fac am încercat să-l tipăresc în Israel, dar costă foarte mult, de câteva zeci de ori mai mult decât în România. Cu mari sacrificii am izbutit să public primul meu volum. Între timp, amicii de aici au găsit spaţiu tipografic şi pentru mine şi au publicat romanul la editura ’’Albatros’’, condusă de doamna Georgeta Dimisianu.

Există scriitori evrei de limba română care au reuşit să publice în ultimii ani la marile edituri din Israel?

După ştiinţa mea, nu prea sunt. Ca să pătrunzi acolo, trebuie în primul rând să fii tradus. O traducere presupune bani pentru traducător şi bani pentru editor. Apoi, eu nu cred că editorul israelian ştie ceva despre literatura română. E adevărat că Federaţia Scriitorilor din Israel reuneşte asociaţiile tuturor scriitorilor de diferite limbi, printre care se numără şi asociaţia scriitorilor israelieni de limba română. Asociaţia cea mai puternică este desigur cea a scriitorilor israelieni de limba ebraică. Unii sunt scriitori de mâna întâi şi au pătruns în marile colecţii europene, de exemplu romancierul Amos Oz. Eu nu ştiu cine mi-ar putea traduce romanul ’’Cartea Morţilor’’, care numără 1300 de pagini în manuscris şi 700 de pagini în ediţia românească, şi care are o frază mai complicată, ce ar zăpăci orice traducător. În plus, nu prea cunosc traducători aşa de buni din română în ebraică, poate există unul, doi sau trei.

Care este povestea romanului ’’Cartea Morţilor’’?

Romanul a fost conceput şi început în România, fapt care are o semnificaţie intimă pentru mine. Scrierea sa a durat cinci ani şi am aşteptat alţi patru ani ca să-l văd publicat. E o carte complexă, care nu se poate rezuma în câteva cuvinte. Tema centrală (lăsând la o parte alte teme-satelit) este tragedia uciderii în masă a evreilor europeni în epoca celui de-al doilea război mondial. Personajele centrale sunt un escroc evreu substituit contelui Maximilien von Hausenstein şi Adolf Hitler. Deşi întemeiat pe o anumită observaţie a realităţii, ’’Cartea Morţilor’’nu este un roman în sensul formulei clasice a romanului realist şi, cu toate că se întemeiază pe sugestiile istoriei, ba uneori chiar pe documentarul ei, nu este nici un roman istoric. De-ar trebui totuşi să-l însumez unei formule, aş zice că e mai degrabă un basm extins la proporţiile unui roman sau mai exact o ’’poveste filosofică’’, dar una în tradiţia romanului picaresc. De unde şi un anumit stil, care pentru a fi adecvat la obiect, complică într-o sinteză sper semnificativă, ironia, parodia, patetismul discret, observaţia rece şi exactă. Pe scurt, romanul, aşa cum îşi defineşte memorialul însuşi personajul central este ’’o poveste pentru Dumnezeu’’, în spiritul acelui cuvânt din antice cărţi pentru care Dumnezeu de aceea a creat omul, pentru a avea cine îi spune poveşti.

Interviu acordat lui Constantin SEVERIN la  Colocviul Internaţional de Ştiinţele Limbajului, Universitatea ’’Ştefan cel Mare’’ Suceava, octombrie 2001

L-am cunoscut pe marele lingvist Eugeniu Coşeriu la Suceava, la câteva ediţii ale colocviului internaţional de Ştiinţele Limbajului, fondat de profesorul Mihail Iordache şi alţi universitari suceveni. Avea un chip luminos, cu trăsături ferme şi dulci în acelaşi timp, cu o privire ageră şi limpede, şi era extrem de cordial, prietenos şi modest, iar vocea sa neobişnuită, melodioasă dar cu întreruperi misterioase, o retrăiesc şi acum cu acuitate, în timp ce scriu. Am avut acest dialog aproape spontan, cu întrebări nepregătite dinainte, din fericire înregistrat pe reportofon, după una dintre prelegerile sale memorabile. O secvenţă din viaţa sa, atât de legată de aventura limbajului, care denotă atât extraordinara sa erudiţie cât şi forţa ideilor novatoare, care schimbă perspectivele şi viziunile cu care am fost obişnuiţi. Dacă aş fi avut lângă mine, în Suceava, un prieten şi un model de talia sa, probabil acum aş fi scris ca Borges, Umberto Eco sau Mario Vargas Llosa…

- Din ceea ce spun specialiştii, cunoaştem faptul că în ultimii 50 de ani au existat multe încercări de a întemeia curente noi în lingvistică, majoritatea dintre ele eşuate. Integralismul coşerian a rămas însă o tendinţă majoră, iar unii dintre discipolii dvs. din întreaga lume, în frunte cu Mircea Borcilă, afirmă că ar fi calea regală din lingvistica actuală şi viitoare. Care sunt liniile de forţă ale lingvisticii integraliste?

- Nu s-ar spune că are într-adevăr anumite trăsături esenţiale. Trăsătura esenţială e dată de numele acestui curent, adică integralismul înseamnă a considera faptul lingvistic din toate punctele de vedere. Greşeala care se face în general în ştiinţele culturii este aceea de a ne limita la o anumită perspectivă. Se înţelege însă că acesta este un fapt în realitate productiv. Uneori trebuie să te mărgineşti la anumite aspecte, la o perspectivă oarecare, însă greşeala sau pericolul sau riscul pe care le avem în acest caz este că prin această limitare pierdem din vedere celelalte perspective şi ajungem să considerăm că este singura viabilă, că spunem totul despre limbaj. A spune lucrurile aşa cum sunt, ţelul oricărei ştiinţe, este un lucru extrem de greu. Nu-i de ajuns să consemnezi faptele şi să le descrii, fiindcă ele se găsesc în tot felul de contexte, fiind legate de alte fapte, mai ales de un fapt fundamental cum este limbajul. Orice perspectivă este o viziune totdeauna parţială. Trebuie să înţelegi că fiecare perspectivă este parţială şi că există şi altele, că este cel mai greu să spui lucrurile aşa cum sunt ele în realitate. Acesta este principiul de bază al oricărei ştiinţe, pe care l-a formulat Platon în dialogul său despre sofişti, principiul logosului care spune adevărul. Să spui lucrurile aşa cum sunt. Logosul neadevărat spune lucrurile ori cum nu sunt, ori cum nu mai sunt, ori cum nu sunt încă ş.a.m.d. Ei bine, acesta e lucrul cel mai greu şi înseamnă integralism, înseamnă din toate punctele de vedere. Trebuie să te întrebi totdeauna sau să conştientizezi dacă nu cumva ai parţializat. Poate că a trebuit să parţializezi, dar trebuie să fii conştient că toate aceste afirmaţii sunt făcute dintr-o perspectivă parţială şi că, din alt unghi, ar trebui să mai spui şi altceva sau să le vezi într-o altă lumină.

’’În România lingvistica mea a pătruns foarte puţin’’

- Există o consonanţă între integralismul coşerian şi un alt curent din gândirea filozofică actuală, holismul, promovat în ultimele decenii mai ales de americani?

- Da, există, dar în realitate ideile acestea de integralism eu le aveam deja acum 50 de ani cel puţin, şi deci înţelegeam că totdeauna ne aflăm în acest proces de parţializare. Eu înţeleg acest holism, de altfel am şi spus-o, nu ca o realizare, ca perspectivă globală (ea nici nu poate exista), ci ca program. Programul nostru este de exemplu un program de tipologie integrală. Nu înseamnă că începem cu tipologia integrală, ci că avem programul ca să ajungem la această interpretare integrală. Ea se face din mai multe puncte de vedere şi sunt numeroase căi de urmat. De aceea, şi discipolii mei sunt toţi diferiţi, în sensul că se ocupă fiecare de altă perspectivă, văd lucrurile altfel, dar în acelaşi timp ştiind că este o perspectivă parţială. Eu nu le-am hotărât calea în tot ce fac, ci numai mi-am permis să le-o deschid, să le spun dintr-o viziune globală care erau problemele sau punctele unde trebuiau să cerceteze şi să meargă mai departe. Prin urmare, ceea ce caracterizează aşa-zisa şcoală coşeriană în lingvistică este faptul că fiecare elev al meu a plecat de la anumite idei sau de la puţine exemple pe care le puteam da eu şi le-a dezvoltat, a mers mai departe într-un anumit sens. Ei au mers mai departe independent, după ce le-am spus doar atât: ’’Văd aici o problemă şi s-ar putea să descoperi o altă soluţie, diferită de cea pe care o văd eu în acest moment.’’ Într-adevăr, uneori s-au găsit alte soluţii, însă interesant este că fiecare elev afirmă că a plecat de la o anumită idee, de la o anumită constatare a mea şi, mergând mai departe, a dezvoltat, a văzut alte aspecte pe care eu însumi nu le văzusem. Uneori a văzut că şi constatarea mea era valabilă în alte contexte decât cele pe care le remarcasem eu şi, de aceea, aşa-zisa şcoală formează o comunitate de cercetători liberi şi în acelaşi timp cu orientări diferite. Unii se întreabă cum se poate ca, dintre discipolii mei declaraţi, unul să se ocupe cu semiotica, altul cu stilistica, altul cu lingvistica istorică, altul să facă semantică culturală ş.a.m.d. S-ar părea că nu ţin de aceeaşi şcoală, dar tocmai prin aceasta ţin de aceeaşi şcoală.

- Cred că sunteţi de acord că, în ultimele decenii, mulţi filozofi au fost preocupaţi în proiectele lor de aventura lingvistică. Aveţi cumva informaţii că pe plan internaţional există filozofi preocupaţi de aventura coşeriană?

- Nu ştiu dacă există, dar poate vor începe să existe. Un mare lingvist japonez, Takashi Kamei, a şi scris acest lucru: ’’Lingvistica lui Coşeriu nu e o lingvistică din secolul al XX-lea, e o lingvistică a secolului XXI’’, adică adică înţelegea că va începe să se dezvolte şi să fie acceptată mai târziu. Dar în general, cel puţin în lingvistică, pătrunde din ce în ce mai mult concepţia mea. Nepoata mea, domnişoara Bojoga, a cercetat în teza ei de doctorat de exemplu receptarea lingvisticii mele în fosta Uniune Sovietică şi a descoperit foarte multe aspecte de receptare, scriind vreo 300-400 de pagini despre asta. În ce mă priveşte, e mai bine să mă ocup cu lucrurile care trebuiesc cercetate şi cu dezvoltarea ideilor, decât cu receptarea lingvisticii mele. Domnul Borcilă a descoperit şi el foarte multe aspecte în acest sens în Statele Unite, etc., lucruri pe care eu nu le cunoşteam. S-au publicat deja mai multe monografii, iar unele dintre ele vor fi recenzate într-o revistă de la Cluj, care îmi va dedica un număr. Deci se pătrunde încetul cu încetul, în afară de o singură ţară, România. Aici, în afară de centrul domnului Borcilă de la Cluj, această lingvistică a pătruns foarte puţin, poate şi fiindcă lucrările mele nu au fost scrise în limba română. Au fost traduse foarte puţine, iar eu am scris mai mult în spaniolă, franceză şi mai ales în germană. Deci, în România nu s-au cunoscut prea mult lucrările mele, în afară de faptul probabil că şi pregătirea teoretică a multor lingvişti români este mai mult sau mai puţin parţială şi, adeseori, fără baze filozofice serioase. De aceea probabil am pătruns mai puţin în România, în afară de această neîncredere care caracterizează cultura românească cu privire la realizările românilor. Numai după ce ai fost recunoscut în străinătate începi să fii apreciat şi în România: ’’Trebuie să fie cineva domnul acesta, dacă cutare necunoscut francez spune că e foarte bun.’’

’’Nu există în realitate o opoziţie între Platon şi Aristotel’’

- Nu cumva opera dvs. se află în consonanţă, din perspectivă filozofică, cu cea a idealismului lui Platon, spre deosebire de lucrările altor lingvişti contemporani, care pun în centru corporalitatea şi gestualitatea, un fel de materialism camuflat?

- Nu, eu mă apropii de gândirea platonică numai în sensul în care Platon a descoperit problemele. Platon este omul care a creat şi a descoperit cele mai multe probleme esenţiale, însă de cele mai multe ori lăsându-le ca probleme în toată problematicitatea lor. Deci, în aces sens, fără îndoială, da. În realitate, filozofii care m-au influenţat cel mai mult în filozofia limbajului şi în filozofia ştiinţei sunt Aristotel şi Hegel. Dar şi aici trebuie să afirm o convingere pe care încerc să o transmit şi elevilor: nu există în realitate o opoziţie între Platon şi Aristotel. Dacă îl înţelegem bine pe Aristotel, să nu uităm că el pleacă de la punctul la care a ajuns Platon în discuţia unei probleme şi o duce mai departe. El nu se opune în realitate lui Platon, şi în acest sens este discipolul lui cel mai fidel. Discipolii cei mai fideli ai lui Platon nu sunt platonicienii, tocmai fiindcă Aristotel a înţeles să meargă mai departe. Nu degeaba a fost 20 de ani la şcoala lui Platon. A învăţat foarte multe, a învăţat mai ales cum se pun problemele şi cum se formează discuţia. De aceea spun că în filozofia limbajului şi a ştiinţei se poate pleca de la Aristotel. De altfel, filozoful care este citat de cele mai multe ori în lucrările mele este tocmai Aristotel. Dar pe de o parte el nu se opune lui Platon, şi pe de altă parte nu este un filozof materialist, aşa cum se crede, ci un filozof idealist, cel mai mare filozof idealist.

- Un idealist mai pragmatic decât Platon…

- Da, Aristotel vede ideea…Hegel spunea că Aristotel era capabil să vadă universul într-o scoică. Şi de la scoici se ridica apoi până la obiectivitatea generală. În timpul pozitivismului s-a ajuns la aberaţia că celui mai mic gânditor, lui Herbert Spencer, i s-a dat numele de Filozoful, adică numele care i se dăduse celui mai mare dintre gânditori, lui Aristotel. În ce priveşte corporalitatea şi toate celelalte, trebuie să se înţeleagă şi în cazul limbajului, etc., care este pulsiunea materiei în obiectele culturale. Numai materia poate fi captată în afara conştiinţei, deci trebuie să avem această materialitate, însă ea este aleasă de idee ca să poată fi într-adevăr eficace. Şi eu dădeam următorul exemplu într-o carte: muzica nu se face ca muzică abstractă, ci se face ca muzică deja destinată unui instrument. Se înţelege că o poţi şi transfera la un alt instrument, însă dacă vrei să faci muzica autentică a lui Vivaldi trebuie să ai şi intrumentele lui Vivaldi. Un alt exemplu: de ce grecii făceau statuile de bărbaţi din bronz şi statuile de femei din marmură de Paros? Fiindcă bronzul este opac şi accentuează muşchii, vigoarea fizică, pe când marmura de Paros e translucidă şi lasă să pătrundă lumina până la 2/3 de centimetru, toate contururile devenind atunci vagi, dulci. Se alegea acea materie care corespundea conţinutului şi, în acest sens, şi materia devenea conţinut. La fel se întâmplă şi cu faptul de limbaj. După expozeul foarte interesant al domnului Jean-Claude Coquet, spuneam că experienţa sensibilă ca atare nu este cognoscibilă. Atunci când o cunoaştem ea este deja o experienţă trecută, pe care o analizăm, iar ca să o analizăm trebuie să o numim, şi ca să o numim trebuie să o retrăim şi nu mai este aceeaşi, este o experienţă pe care începem să o ordonăm. La fel cu exemplul pe care l-a dat el din Flaubert: când înţelege Madame Bovary ce experienţă a avut? Nu în momentul în care a avut-o, ci în cel care îşi permite să o retrăiască şi să o gândească, deci să o numească.

- Mulţi sfinţi şi vizionari au vorbit şi despre existenţa unui limbaj divin, un limbaj fără cuvinte, integral, intraductibil în limbajul uzual. La colocviile de lingvistică nu se vorbeşte însă despre un astfel de limbaj. Credeţi că acesta ar putea fi considerat adevăratul limbaj integral sau o componentă a sa?

- Dacă un limbaj de acest fel există, atunci nu putem şti dacă există. La fel, dacă există un limbaj al animalelor nu putem şti, fiindcă noi nu vorbim cu ele. Însă limbaj în sensul nostru, de creare a lumii omului, nu îl putem constata la Dumnezeu.