Nu doar despre universitate se crede că trebuie schimbată. Aşteptările sînt şi mai mari în privinţa şcolii de toate gradele, care pare condamnată la un amplu proces de primenire. De la o vreme, nimeni nu mai stă să cîntărească atent situaţia, toţi îşi unesc glasurile cerînd schimbarea. A cui? A programelor, fireşte. A manualelor. A profesorilor. A tot şi a toate.

Argumentele sînt, desigur, slaba performanţă a elevilor, dovedită prin rezultatele la teste standardizate gen PISA şi la evaluările naţionale, la bacalaureat. Iar schimbarea se traduce, în mintea majorităţii, prin trecerea la ceva nou – programe noi, manuale noi. Noul fiind înţeles mai ales prin diminuare: program şi programe mai aerisite, manuale mai accesibile. Plus un învăţămînt „modern“ în care tehnica (Internetul, ce mîndru sună acest cuvînt!) să se integreze natural, elevii să nu mai scrie cu cretă, ci cu marker pe white-board sau pe table inteligente, să-şi facă „prezentările“ în power-point, iar profesorii să utilizeze intensiv metode de e-learning (termeni atît de intraţi în limbă, încît nici nu mai merită scrişi cu aldine).

Din cîte ştiu din poveştile prietenilor care trăiesc prin Europa, programele copiilor lor nu sînt mai aerisite decît ale noastre – iar cînd sînt, părinţii se plîng că odraslele „nu-nvaţă nimic la şcoală“. Şi la ei se fac lucruri abstracte la vîrste mici. Ce-are a face? E aşa o presiune acum asupra ministerului, încît acesta, probabil, nu va rezista şi va proceda la hăcuirea lor. Matematica a fost amputată barbar. Oare ce-or să-i mai taie?

După mine, tot ce ar trebui să facem ar fi să revenim la principiile sistemului anterior. Adică să renunţăm la noile discipline cu nume pompoase şi conţinut vid, să uităm de marota „interdisciplinarităţii“, de cele mai multe ori născătoare doar de impostură, şi să-i învăţăm pe copii, temeinic, disciplinele fundamentale (eliminînd nou-venitele găselniţe, va fi timp suficient pentru domeniile de bază). Să nu mai cheltuim un sfanţ pe „mijloace moderne“, să scriem cu creta pe vechile table (sau să cumpărăm unele noi, mai bune) – în general, să nu mai dăm banii pe gadgeturi stupide, vîndute de firme deştepte care-şi rîd de noi, şi să folosim banii astfel economisiţi ca să creştem salariile profesorilor, sau să dotăm şcolile (dar nu cu prostii, ci cu toalete, de exemplu, şi cu săpun şi hîrtie igienică, inclusiv pentru elevi). Ca să nu mai spun că toată alergătura asta indecentă după tehnică de ultimă oră creează disparităţi şi mai mari între şcolile de la oraş şi cele de la ţară. Să nu mai visăm la discipline fanteziste, la lecţii şi ore de „ştiinţe“, de exemplu, ci să continuăm să predăm, bătrîneşte, matematică, fizică, chimie, biologie – separat; ceea ce nu exclude evidenţierea legăturilor dintre ele şi dintre ele şi alte domenii, asta se poate face foarte bine la fiecare disciplină în parte, nu e nevoie să facem din ele ciorbă. Să umblăm la programe, fireşte, dar nu tăindu-le, ci adăugînd ce lipseşte – ceva literatură universală, de pildă, un pic de limbi clasice (alea moarte, da). Să nu mai punem accentul pe „competenţe“, horribile dictu, ci pe cunoştinţe. Manuale noi? Sigur: societăţile ştiinţifice de profil să organizeze şi să fie singure răspunzătoare pentru scrierea de manuale noi, cîte un ciclu complet pentru fiecare disciplină, iar ministerul să nu-şi mai dea binecuvîntarea nici unui altuia, indiferent de presiunile inspectorului X sau Y; manuale alternative pot exista oricîte, dar să nu aibă viza ministerului. Să reintroducem diriginţia – aia adevărată, nu cea la care se face încă o oră de matematică sau de română. Să reintroducem examenele de admitere la liceu şi la facultăţi. Să reînfiinţăm şcolile profesionale (ca să nu mai fie nevoiţi elevii grupurilor şcolare care se pregătesc să devină, să zicem, brutari, să-şi spargă capul cu o matematică inutilă lor) şi să diversificăm bacalaureatul: pe două sau trei categorii, de pildă, care să permită participarea la examenul de admitere la diferite grupuri de facultăţi, un absolvent de liceu fiind liber să se înscrie la ce formă de bacalaureat vrea, indiferent de tipul de liceu absolvit. Să organizăm inteligent masteratele didactice, fără să le confundăm cu unele de cercetare, dar şi fără să le umplem numai cu psiho-pedagogie. Să nu mai chinuim profesorii cerîndu-le proiecte didactice (vechile planuri de lecţii) şi alte hîrtii inutile, scrise musai la calculator: orice profesor normal îşi pregăteşte lecţiile atunci cînd are nevoie, îşi notează problemele pe care vrea să le facă sau să le dea ca temă, dar de ce n-ar putea să-şi noteze ce vrea pe ce vrea şi scris de mînă? Vreţi să-i verificaţi? Verificaţi-i la ore, maldărele de hîrtii frumos îndosiariate nu dovedesc nimic. Cunoştinţele, harul şi dragostea de copii fac un profesor bun; nici una dintre aceste calităţi nu poate fi suplinită prin lecţii de pedagogie. În fine, să-i plătim decent pe profesori. Nu ajutoare le trebuie, nu cîte-un bacşiş „pentru cărţi“, ci salarii îndestulătoare – vor şti ei să le chivernisească.

Spuneţi-mi cum vreţi: conservator, retrograd, obtuz. Primesc. Dar aş vrea să mi se demonstreze calm, cu argumente că mă înşel. Pînă atunci, rămîn convins că numai aşa vom ieşi la liman. Şi, dacă ne gîndim bine, ce propun eu e mai simplu de făcut şi mai ieftin decît schimbările care, bănuiesc, se vor abate asupra învăţămîntului. Dar ce să-i faci? Bani sînt şi trebuie cheltuiţi, lumea stă la coadă să intre în comisiile pentru alcătuirea noilor programe, activitate care se va derula, probabil, prin gigantice proiecte cu finanţare europeană (ceva fonduri structurale la orizont sau vreun nou program POSDRU?) şi vor angrena o sumedenie de experţi plătiţi care se vor întîlni în workshopuri periodice în varii locaţii (nu aşa se spune acum?) din ţară, ba norocoşii vor merge şi în schimb de experienţă în străinătate… Vai, ce mult îmi doresc să greşesc! (Autor: Liviu ORNEA)

sursa: observatorcultural.ro

Doar elita corupta mai are astazi interesul sa sustina ca “avem elita pe care o meritam. Si doar romanii prostiti de aceasta elita mai pot crede asa ceva. În lipsa oricarei alte forme de legitimitate, conducatorii nostri se legitimeaza prin mizeria noastra, sufleteasca si materiala, pe care tot ei au creat-o.

In aceasta privinta, elita de astazi e mostenitoarea regimului comunist, prima oranduire care si-a propus sa isi creeze omul, “omul nou”, pe care sa se bizuie. Comunismul si-a autofabricat proletarii asa cum elita globalista de astazi isi fabrica omul ciuntit sufleteste pe care-l inhama la dinamul cresterii economice, cica, infinite. Daca nu ne pot reprezenta virtutile, pe care oricum le neaga in numele si cu uneltele demitizarii, secularizarii si urbanizarii fortate, conducatorii nostri sunt multumiti sa ne reprezinte mizeria. În loc de un stat reprezentativ, adica de un stat care nu doar reprezinta vointa poporului, ci care ii reprezinta, adica ii pune in fata, poporului uituc sau corupt adevarul, avem un stat desfigurant.

Teologul francez Pierre Bayle a scandalizat opinia publica (protestanta si catolica) a secolelor XVII-XVIII afirmand ca e cu putinta sa existe o republica de atei mai bine condusa si mai prospera decat un stat crestin. Si Bayle nu avea de unde sa stie de tipurile de “virtute” androida careia utopiile si distopiile ultimelor doua secole i-au dat nastere. Astfel, referindu-se la admiratia spiritelor progresiste pentru ingineria sociala, marele antropolog francez Charles Le Coeur, erou al Rezistentei franceze, scria: “Spiritele politice progresiste vor sa reformeze societatea conform regulilor a ceea ce numesc ‘ratiune’. Daca odinioara dl Homais admira eficienta Puritanilor fara preoti (…) astazi el se entuziasmeaza de materialismul istoric al lui Marx. Dar visul sau e acelasi. Continua sa aspire la dictatura internationala a igienistilor care l-ar pune pe Gargantua la dieta si l-ar obliga pe Gandhi sa se indoape cu mancare”. Exista deci o fericire uniforma dezumanizanta careia crestinismul pavlovian al celor care vad in “pedeapsa” politica, in mizeria materiala, o consecinta a crimei duhovnicesti nu are cum sa ii faca fata. E ieftin si periculos sa legam virtutile crestine de succesul politic pentru ca atunci exista posibilitatea ca sa citim o eventuala prosperitate atee, obtinuta prin inginerie sociala, ca pe un succes al unui tip de crestinism adaptat distopic, redus la niste “esente” care il falsifica.

Ortodocsilor pavlovieni le corespund democratii pavlovieni, cei care spun ca ne meritam conducatorii pentru ca avem alegeri libere si nu i-am dat jos. Ambii incep cu sfarsitul, cu Judecata de Apoi (electorala), atunci cand de fapt ceea ce conteaza si in crestinism si in democratie e cresterea, urcusul, zidirea. Democratia nu se reduce la alegeri libere. Alegerile libere nici nu sunt libere daca nu avem o economie libera de monopoluri si oligopoluri, o biserica libera, nepolitizata nici de dragul comunismului, nici de dragul ecumenismului neoliberal sau eurosocialist, un sistem de educatie care sa te faca om intreg si capabil sa judece cu propriul cap, niste elite profesionale care sa articuleze viata sociala in functie de criterii sanatoase si stabile, si o elita culturala a carei menire de a exista sa fie apararea traditiilor si a criteriilor care fac posibila o viata social-politica normala.

Într-o scrisoare din noiembrie 1936, Marcel Mauss, unul din titanii stiintelor sociale, nepot al lui Emile Durkheim, descendent al unei familii de burghezie evreiasca franceza, socialist si sustinator al economiei cooperatiste, ii marturisea istoricului Elie Halevy: “Modul cum deduci tiraniile din Italia si Germania din bolsevism e absolut corect (…) Doctrina de baza din care s-au nascut toate aceste miscari e cea a ‘minoritatilor active’ (…) As acorda mai multa importanta decat dai tu faptului fundamental al secretului si conspirativitatii. M-am miscat multa vreme prin cercurile Partidului Socialist Revolutionar Rus (…) i-am cunoscut pe Bolsevici si am fost in legatura cu ei in Rusia. Minoritatea activa era o realitate la acesti oameni, era o conspiratie perpetua. Aceasta conspiratie a continuat si pe durata razboiului si a guvernarii Kerensky si a fost in final victorioasa. Dar modul de organizare al Partidului Comunist a ramas cel al unei secte secrete, si organul ei de baza GPU (CEKA, KGB), a ramas organul de lupta al unei organizatii secrete. Partidul Comunist insusi e inca o tabara/factiune armata in sanul Rusiei, asa cum sunt Partidul Fascist si Partidul Hitlerist in tarile lor, fara artilerie si fara o flota, dar cu un intreg aparat politienesc.”

În 1946, la ultimele alegeri desfasurate in Romania “burghezo-mosiereasca”, romanii au votat in proportie de 80% cu PNT, partidul micilor proprietari, un partid distributist prin aripa Mihalache. Dupa 1946, Romania a incaput deci pe mainile unei secte secrete, pe mainile unor conspiratori, pe mainile unei “minoritati active” care a trecut la distrugerea sistematica a tarii (http://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/05/10/directivele-nkvd-pentru-comunizarea-tarilor-din-europa-de-est/). Decapitarea adevaratelor elite, reprezentative, ale tarii, ruinarea micilor meseriasi, cooperativizarea fortata, folosirea sistemului de invatamant pentru a indoctrina copiii care urmau sa devina “tovarasi de nadejde”, distrugerea oricaror standarde de justitie, distrugerea oricarei libertati, politice, intelectuale sau de miscare, supravegherea continua, raspandirea organizata, planificata stiintific, de zvonuri, suspiciuni si amenintari menite a distruge sistemul de orientare in realitate al romanilor, infiltrarea si otravirea emigratiei romanesti, conditionarea pavloviana in spiritul delatiunii si slugarniciei, toate acestea nu au fost de ajuns pentru a ne distruge complet ca popor, dar au fost de-ajuns ca sa ne faca nefunctionali ca natiune.

Cum putem spune ca avem elitele pe care le meritam atunci cand elitele actuale sunt mostenitoarele conspiratiei comuniste, prin legaturi de familie, ideologie (de la internationalismul comunist la “globalizare”), cult al “minoritatilor active” (http://old.cotidianul.ro/titanic_vals-49883.html) si al conspiratorilor (http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-un-geniu-cu-totul-uitat-894180.html)? O conspiratie nu se combate ideologic, ci prin deconspirare. Actuala lege a “lustratiei”, putina si tarzie, e o noua cacialma a mostenitorilor conspiratiei bolsevice de care vorbea Marcel Mauss.”

sursa: fragmente dintr-un editorial publicat în ziarul Ziua Veche

CULTURES OF RESISTANCE is a documentary highlighting the work of artists, musicians, and dancers throughout the world who are working for peace and justice, and are re-conceiving resistance as a fundamentally creative act. Following the screening, there will be a panel discussion about the role of music in resisting injustice and conflict with Dr. Jonathan Overby,

Plot: Does each gesture really make a difference? Can music and dance be weapons of peace? In 2003, on the eve of the Iraq war, director Iara Lee embarked on a journey to better understand a world increasingly embroiled in conflict and, as she saw it, heading for self-destruction. After several years, travelling over five continents, Iara encountered growing numbers of people who committed their lives to promoting change. This is their story. From IRAN, where graffiti and rap became tools in fighting government repression, to BURMA, where monks acting in the tradition of Gandhi take on a dictatorship, moving on to BRAZIL, where musicians reach out to slum kids and transform guns into guitars, and ending in PALESTINIAN refugee camps in LEBANON, where photography, music, and film have given a voice to those rarely heard, CULTURES OF RESISTANCE explores how art and creativity can be ammunition in the battle for peace and justice.

Descoperim un tanar (are 35 de ani si pare cu vreo zece mai putin) simplu, emotionant si emotionat, aproape patetic, care ne vorbeste de tatal lui iesind din închisoare si nespunându-i nimic din cele petrecute acolo. Aduce o sticla de Murfatlar s-o bem împreuna în amintirea acestui tata mort fara sa-i fi spus fiului suferintele prin care a trecut”. – Monica Lovinescu

De la N.K.V.D. şi Gestapo la Banca Naţională a României şi Institutul Cultural Român

Despre Horia-Roman Patapievici s-a afirmat, mai mult sau mai puţin ex­plicit, că ar avea niscaiva legături cu afacerile secrete ale unor servicii străine, ca activ şi totodată nociv agent de influenţă. Avem, din păcate, şi o tradiţie a trădării, prin care unii s-au definit dintotdeauna. Este şi cazul familiei Dionis şi Odarca Patapievici, un cuplu informativ creat de N.K.V.D. la începutul anilor ’40 în Cernăuţi şi infiltrat apoi în secţia Gestapo-ului din Viena, de unde, în 1947-1948, s-a petrecut marşrutizarea în România.

Nu am fi adus în atenţie acest caz dacă nu am fi fost, în zilele din urmă, martorii unui eveniment notabil pentru lumea informaţiilor secrete : protestul, cu voie de la Serviciul Federal de Informaţii german (B.N.D.), al scriitoarei Herta Müller împotriva protecţiei pe care preşedintele In­stitutului Cultural Român, Horia-Roman Patapievici, o acordă mai multor foşti şi actuali agenţi secreţi. Ai Securităţii şi ai altor servicii secrete de aici sau de aiurea.

Războiul agenţilor secreţi

De ce apare Herta Müller în disputa agenţilor secreţi protejaţi de Horia-Roman Patapievici ? De ce o campanie amplă anti-Patapievici în media externă de mare tiraj şi circulaţie, vizibil supervizată de anumite servicii secrete străine ? Răspunsul cel mai la îndemână este acela că scriitoarea disidentă, protejată a B.N.D.-lui până la şi după plecarea din Ro­mânia, nu şi-a mai putut reţine indignarea faţă de nerecunoştinţa şi lipsa de loialitate, adică trădarea, la care « noul caporal » s-a pretat în cea mai bună tradiţie a familiei. În anii 1993-1995, Horia-Roman Patapievici a fost dirijat de noii săi protectori să întreţină legături informative printre rămăşiţele emigraţiei legionare din Franţa şi R.F. Germania, unde se afla ca bursier. Ca ultimi reprezentanţi ai României autentice, membrii exilului românesc trebuiau studiaţi şi anihilaţi la fel ca foştii deţinuţi politici de acasă, singurele foruri morale româneşti din ţară şi din afara ei. Locul lor trebuia ocupat de falşi disidenţi anticomunişti, ceea ce s-a şi întâmplat. Ca atare, diversioniştii au fost direcţionaţi şi spre emigraţia anticomunistă legionară. Patapievici-junior printre ei. Aşa a fost luat automat în studiu, documentare şi cultivare de « instituţiile culturale » ale Ofi­ciului Federal pentru Apărarea Constituţiei (omologul Serviciului Român de Informaţii). Contactele şi, mai ales, contactările de care a avut parte în Germania l-au făcut să ajungă la întoarcerea în ţară nici mai mult, nici mai puţin decât director al Centrului de Studii Germane al Facultăţii de Filosofie de la Universitatea Bucureşti.

Pe acest fundal s-a creat împrejurarea scandalului cu « căpitanul Soare ». Un superior de-al « căpitanului Soare », care a supervizat opera­ţiunea, nu a ezitat să-l dea în primire pe ofiţerul S.R.I. trimis pentru o banală investigaţie şi să se folosească de acest prilej pentru a-l lansa pe Patapievici pe orbita-i deja desenată. Scandalul mediatic brodat sub pretextul inabilităţii « căpitanului Soare » avea să-l scoată pe Horia-Roman Patapievici din anonimat, propulsându-l în atenţia opiniei publice. Plat­forma şi notorietatea pe care Virgil Măgureanu i le-a creat prin orchestrarea scandalului mediatic sunt interpretate de cunoscătorii resorturilor ascunse ale gestului lui « dom’ Profesor » ca « o recompensă pentru ma­rile merite ce nu pot fi specificate » pe care Dionis Patapievici, tatăl lui Horia-Roman, le-a avut, în secret, în slujba N.K.V.D.-ului, Gestapo-ului şi altor servicii, iar oficial în slujba Comandamentului Militar din Austria al Armatei Roşii. Dar nu numai în slujba acestora. « Fiul lupului » – cum l-au numit jurnaliştii O. Zară şi Cătălin Antohe pe H-R. Patapievici (Curentul, 1 octombrie 2002) – avea nevoie de crearea împrejurărilor care să-i permită preluarea şi continuarea tradiţiei familiei, a serviciilor ce nu pot fi specificate, începute de bunicul şi tatăl său în favoarea « Mamei Rusia », a Marii Ţări a Sovietelor şi împotriva fiinţei naţional-statale a României.

Cu abilitatea-i caracteristică, Virgil Măgureanu l-a ajutat cu prisosinţă, exploatând un fapt profesional banal, o investigaţie comună a « că­pitanului Soare », pe care presa însetată de sângele serviciilor secrete a supradimensionat-o, creând un fals persecutat, chipurile pentru atitudinea sa « anti-Iliescu ». De notorietate era deja că şi directorul S.R.I., Virgil Măgureanu, devenise un « anti-Iliescu », căutându-i preşedintelui înlocuitori. Ceea ce-i putea justifica gestul de « a scoate la rampă » încă un opozant cu oarecare lustru, chiar dacă opozantul, pe fond, avea ce avea cu România, nu cu Iliescu în special. Nu este lipsit de interes în acest context – după cum spunea fostul său prim-adjunct, generalul Victor Marcu, în raportul adresat fostului preşedinte al României, Ion Iliescu – că Virgil Măgureanu i-a ascuns preşedintelui datele reale ale scandalului « Soare-Patapievici ». Adevărul i-a fost adus la cunoştinţă preşedintelui de gene­ralul Marcu, la solicitarea lui Iliescu, de faţă fiind şi consilierul prezidenţial pentru securitate. Ascensiunea ulterioară, la rang ministerial, a lui Horia-Roman Patapievici în Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Ar­hivelor Securităţii, examinată de specialişti în intelligence, apare ca o reuşită infiltrare a unei « cârtiţe » într-o instituţie în care miza dosarelor Securităţii referitoare la agenţii şi acţiunile serviciilor străine a mobilizat ample resurse din partea acestora din urmă.

Patapievici-junior nu a moştenit însă calităţile intrinseci ale ascendenţilor săi pentru operaţiuni speciale sub acoperire. Horia-Roman şi camarazi de-ai lui au fost « prinşi cu mâţa în sac », adică executând teme de scotocire şi extragere de informaţii şi documente din arhivele Securi­tăţii la solicitarea serviciilor străine interesate deopotrivă să recupereze amintirea acţiunilor lor trecute în România şi să proiecteze altele. Pe­deap­sa pentru fapta sa ignobilă a fost « o rotire », respectiv promovarea ca preşedinte al Institutului Cultural Român, o înaltă demnitate ce i-a venit « mănuşă » individului chitit pe continuarea lucrărilor antinaţionale ale înaintaşilor săi cominternişti care au distrus programatic intelectualitatea şi valorile identitare ale culturii şi spiritualităţii româneşti.

Lead-ul informaţiilor cândva secrete (au trecut cei 40 de ani !), sec exprimat, spune : « Dionis Patapievici a fost exfiltrat din Austria în anul 1948, pentru a fi reinfiltrat în centrala Băncii Naţionale a României. » Ca în orice istorie de spionaj cu agenţi acoperiţi, numele, naţionalitatea şi cetăţenia acestora sunt învăluite în nebuloasele actelor de stare civilă, confecţionate pentru susţinerea legendelor prin care li se atribuie o nouă identitate. Astfel, Patapievici-senior apare când Patapievici Dionisie sau Dionis, când Patapiewicz Denys, când Patapicovici. Naţionalitatea este incertă. Cea declarată era cea polonă, alţii spun ucraineană – şi-i credem, căci în familiile ucrainene din Basarabia copiii deveneau poligloţi, în­văţând patru limbi străine şi cu oarece greutăţi vorbind doar una, româna. Diferenţele şi inexactităţile de nume sunt foarte importante în actele de stare civilă : ele sunt premeditat introduse în documente atât pentru a facilita acope­ri­rea, cât şi pentru a deruta şi îngreuna identificarea certă a agenţilor ilegali.

Din 1948 şi până în 1961, timp în care consilierii sovietici controlau toate mişcările şi acţiunile Administraţiei, Armatei, Internelor şi Securi­tăţii, cazul Dionis Patapievici, criptonim « D. Pătraşcu », fost membru al Gestapo-ului şi suspect de spionaj economic, nu a existat. Odată cu de­cli­nul controlului exercitat de consilierii sovietici, Dionis Patapievici devine subiectul unei acţiuni contrainformative cu dublu scop : clarificarea trecutului său în Secţia Gestapo-ului din Viena (dacă nu era cumva un ur­mă­rit internaţional cu identitate falsă) şi lămurirea unor suspiciuni de spionaj şi sabotaj economic (în Banca Naţională au fost şi victime politice, persoane care au avut de suferit pe nedrept, fiindu-le atribuite vinovăţii grave ale altora).

Cariera lui Dionis Patapievici în diversiune şi spionaj a început la Cernăuţi în anii liceului, când a fost remarcat de profesorii români ca « agent al provocărilor bolşevice, al cărui loc este dincolo de Nistru ». Într-o biografie aflată în Arhiva Cadrelor fostei Bănci de Stat a Repu­blicii Populare Române, Dionis Patapievici menţionează că a fost « suspectat şi persecutat de organele statului fascist [adică român – n. n.] pentru comportarea avută sub regimul sovietic » şi a fost nevoit să se refugieze, în 1941, în Polonia (mai exact, în Galiţia, regiune a Poloniei alipită Ucrainei, deci în U.R.S.S.). Aşadar, nesuportând regimul românesc antisovietic, a fugit din Basarabia în U.R.S.S. Nu din calea ruşilor, ci în braţele lor ! Ul­terior, e adevărat, drumurile aveau să-l poarte şi pe pământuri stăpânite de cel de-al Treilea Reich. Perioada şederii în Ţara Sovietelor a fost, după cum se va vedea, una de pregătiri speciale intense în vederea infiltrării în Poliţia Politică Secretă de Stat a Reich-ului (Gestapo).

Tradiţia trădării

În multele completări biografice solicitate pentru clarificarea ne­cunoscutelor din trecutului său, Dionis Patapievici susţinea, pentru a aco­peri o parte din goluri, că ar fi fost concentrat la muncă forţată în Germania. Afirmaţia a fost contrazisă ulterior de altele. În realitate, ea ascundea o altă parte întunecată a biografiei sale.

Referinţele date de o prietenă a primei sale soţii, decedată în 1951 – cu care, după schema de ansamblu a cazului, pare a fi format un cuplu informativ N.K.V.D.-ist la Viena – spun cu totul altceva : « Cunosc pe tov. Patapievici Dionisie, soţul fostei mele colege de liceu, Drăgan Odarka, din 1939, toamna. Ucrainean [...] foarte duşmănos, neînţelegător [...]. La Viena, el a fost în serviciul Gestapo-ului (astea le ştiu de la ea), a câştigat foarte bine, a jefuit o mulţime de lume şi şi-a însuşit o mulţime de lucruri. [...] În 1950, în urma unei discuţii cu el, m-am supărat… Nu ne-am mai văzut… am auzit că ea a murit… A decedat în urma unei grele suferinţe (amănunte mi-a povestit mama ei), datorită răutăţii şi neglijenţei lui. Nu-i dădea medicamente, începea să o bată, când spunea că are dureri nu o credea. Mama ei a venit după aceea în Bucureşti ca să crească copiii [fiicele Lydia şi Elena – n. n.]. Mi-a povestit că de multe ori nu le dădea pensia alimentară şi bunica trebuia să dea lecţii de pian ca să poată întreţine aceşti copii. Am auzit că s-a însurat, are din nou un copil şi pentru acest copil [Horia-Roman – n. n.] aduce cele mai mari bunătăţi, iar pentru cele două fetiţe orfane nu vrea să dea nimic. » Dintr-o adnotare a inspectorului de personal Dobrescu, reţinem : « Patapievici Dionisie a fost interesat să moară [soţia] pentru a nu se descoperi ce-a făcut în Germania. » Într-adevăr, era singura persoană care ar fi putut deveni incomodă dacă ar fi cedat permanentului stres al dedublării existenţiale. Şi este posibil să fi cedat…

Legenda pusă în circulaţie despre internarea la muncă forţată din Germania a fost infirmată într-o împrejurare chiar de Dionis Patapievici. Astfel, pe când se pregătea să obţină carnetul de conducere auto, a afirmat că nu are emoţii, deoarece a avut carnet de şofer în Germania (Austria – Al Treilea Reich), unde a circulat aproape tot timpul pe mai multe tipuri de maşini.

Deşi a avut grijă să indice numeroase persoane care să poată da referinţe despre diferite etape şi perioade din viaţa şi activitatea sa, nici măcar accidental nu a menţionat vreuna dintre cele care ar fi putut cu­noaşte aspecte negative, compromiţătoare. În anii petrecuţi în Germania (Austria), Dionis Patapievici s-a aflat în legătură cu legionari fugiţi din România după rebeliune. Pe de o parte, îi supraveghea din însărcinarea Gestapo-ului, iar pe de altă parte, din cea a N.K.V.D.-ului. După ce armata germană s-a retras din Austria şi Gestapo-ul şi-a încetat activitatea, Dionis Patapievici nu a fost epurat, asemenea altor camarazi, ci a fost preluat imediat la Viena, ca « translator poliglot », de Comandamentul Mi­litar al Armatei Roşii. Concomitent, devine membru activ al Partidului Comunist din Austria, agitator ce atrage atenţia autorităţilor (vom vedea şi ce interes avea !), şi urmează cursurile Înaltei ªcoli pentru Comerţ Mondial. Aici îşi susţine licenţa cu lucrarea apologetică « Banca de Stat şi sistemul bancar al U.R.S.S. », despre care afirma că a fost un act ştiin­ţific temerar, căci « a popularizat măreţele realizări sovietice într-o ţară burgheză ». De aici şi până la infiltrarea sa în inima secretelor Băncii de Stat a României nu a mai fost decât un pas.

După epurarea aparatului poliţienesc austriac de către serviciile de informaţii militare sovietice, Dionis Patapievici a fost transferat la Poliţia din Viena. În 1948, potrivit afirmaţiilor sale, are neplăceri : se simte su­pravegheat de autorităţi pentru că era un militant prea activ al Partidului Comunist din Austria şi al Asociaţiei Austria-U.R.S.S. Drept urmare, se adresează Misiunii României şi Delegaţiei române pentru repatrieri, soli­citând efectuarea formalităţilor pentru stabilirea în România, unde aflase că puterea sovietică a instaurat un regim democratic liber, în care se va putea manifesta şi afirma potrivit convingerilor sale.

Declaraţiile sale despre cum îl urmăreau şi persecutau autorităţile austriece sunt perisabile. El era omul sovieticilor, iar influenţa lor era în acel moment indiscutabilă. Motive pentru a se afla în atenţia autorităţilor existau : comportamentul său ca membru al Gestapo-ului şi conspiraţiile ţesute de filiala vieneză a Cominternului, al cărei membru activ era, împotriva securităţii şi neutralităţii Austriei. În subsidiar, nu ar trebui ex­cluse nici unele abuzuri în rechiziţionarea, pentru Armata Roşie, a unor bunuri şi valori care ar fi fost deturnate în alte scopuri, ceea ce ar fi determinat păgubiţii să se întoarcă împotriva funcţionarilor corupţi ai Admi­nistraţiei Militare Sovietice.

Nu este lipsit de semnificaţie faptul că Dionisie Patapievici, imediat ce a venit în Bucureşti, şi-a achiziţionat un apartament singur pe etaj, la preţul de 100 000 de lei, de la proprietarul Godel Ofner. Secţia financiară a evaluat apartamentul la 150 000 de lei ; ulterior, când au apărut suspiciuni cu privire la provenienţa banilor, Dionisie Patapievici l-a trecut pe numele fiicelor.

Dionis Patapievici nu era cetăţean român. Pentru a obţine cetăţenia, a invocat Legea nr. 162 din 29 mai 1947, care îi declară cetăţeni români pe toţi cei care – ei sau părinţii lor – au locuit în 1920 în teritorii supuse jurisdicţiei statului român. Nu există dovada renunţării la cetăţenia sovie­tică. Este însă simptomatic faptul că omul care a renegat autoritatea statu­lui român înţelege să uzeze tocmai de această autoritate. Aceasta, după câte relatează unchiul său, avocatul Liubomir Patapievici, cu domiciliul în oraşul Agnita, « pentru tovarăşul Patapievici a adus numai zile negre, iar tatăl său, Leonida Patapievici, a fost chiar arestat pentru motivul de loialitate faţă de statul sovietic ». Este justificată întrebarea dacă ucrai­neano-polonezul Dionisie Patapievici a ales România în locul Ucrainei sau al Poloniei din anumite convingeri ori s-a conformat unui ordin de misiune.

Odată stabilit în România, cu mulţi bani şi multe bunuri de valoa­re – bijuterii, obiecte de artă, tablouri, blănuri, albume filatelice etc. –, Dionisie Patapievici încearcă să obţină recunoaşterea apartenenţei po­litice pe baza carnetului de membru al Partidului Comunist din Austria. Dorinţa nu i s-a împlinit.

Pe baza unor recomandări din Austria, se prezintă profesorilor Mla­denaltz şi Marin Lupu (Marcel Wolfowitz) – primul era decan al Aca­de­miei Comerciale, iar celălalt, vicepreşedinte al Institutului de Studii Economice şi Planificare, dar şi al Băncii de Stat al Republicii Populare Române. A fost acceptat apoi ca asistent universitar, iar Lupu l-a angajat tot atunci inspector, apoi şef de serviciu şi consilier la Banca de Stat. Marin Lupu avea să exploateze calităţile de poliglot ale lui Dionisie Pa­tapievici în scrierea operei sale ştiinţifice (primul curs de istorie a eco­no­miei naţionale), dublându-i postul de asistent cu cel de bibliotecar do­cumentarist.

Potrivit criteriilor contrainformative ale Securităţii, Dionisie Pata­pievici ar fi trebuit să fie preluat imediat după repatriere în procedurile de debriefing (aşa se spune azi), pus sub o strictă supraveghere şi în carantină ideologică. Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat. Consilierii so­vietici şi protecţia nomenclaturiştilor cominternişti l-au exceptat de la reguli, dar nu l-au scutit de emoţii şi neplăceri. Serviciul de Cadre al Băncii de Stat, prin vigilenţa şi fermitatea unui anume Dobrescu (oare un ofiţer acoperit ?), permanent suspicios, era parcă anume programat să ve­rifice sistematic rezistenţa legendei de acoperire, solicitându-i celui vizat suplimente de autobiografie şi clarificări, căutând persoanele care să poată oferi referinţe credibile. Odată cu plecarea consilierilor sovietici din Mi­nisterul Afacerilor Interne şi înlocuirea alogenilor din conducerea structurilor Securităţii, Dionis Patapievici a fost imediat introdus în verificări de contraspionaj şi clarificare a activităţii sale în Gestapo-ul din Viena. Ofiţerul de caz i-a fost student la Academia Comercială. Natura relaţiilor lor şi ascendentul profesorului asupra fostului student au influenţat imparţialitatea, obiectivitatea şi probitatea profesională a verificărilor, dar mai cu seamă interpretarea şi evaluarea faptelor.

Agenţii din categoria « ilegali în obiective » utilizau procedee foto­grafice pentru a culege, fixa şi prelucra informaţiile, dar şi pentru a rea­liza legătura impersonală. Dionisie Patapievici era un pasionat fotograf « amator ». Avea, la un moment dat, o familie de şapte persoane. Cumulul iniţial de funcţii şi salarii nu mai exista. Soţia avea un salariu modest. El, cu prudenţă şi discreţie, era un rafinat şi deocheat petrecăreţ. În 1965 dispune de resurse pentru achiziţionarea unui autoturism Renault major 10. Deşi i s-a ivit perspectiva unei promovări, a unei mai mari independenţe profesionale, cu salariu motivant şi alte facilităţi, nu a acceptat să plece din Centrala Băncii de Stat. Pentru a-şi păstra locul de muncă şi orizontul de acces la informaţii vitale privind politicile monetare, fundamentarea balanţelor de venituri şi cheltuieli, planificarea circulaţiei monetare ş. a., împotriva felului său de a fi, Dionisie Patapievici evita orice situaţie care i-ar fi putut tulbura stabilitatea şi continuitatea profesională.

Mai multe surse ale contrainformaţiilor economice din obiectivul Banca de Stat îi semnalează curiozitatea, curtoazia cu care le înconjoară pe secretarele vicepreşedinţilor care manipulau documentele sensibile, vi­zi­tele frecvente la compartimente în care se centralizează informaţii secrete din Comitetul de Stat al Planificării şi din ministerele economice, dar şi natura sa profund interiorizată, ce face imposibilă descifrarea adevăratelor sale trăiri.

În evenimentele « contrarevoluţionare » din 1958, soldate cu ares­tarea ministrului de Finanţe Aurel Vijoli, Dionisie Patapievici, ca şef al Serviciului Circulaţiei Monetare din Direcţia Planificării Economice a Băncii de Stat, s-a aflat în tabăra celor care au înfierat imitarea de către ministrul Vijoli a metodelor burghezo-liberale titoiste. Nici n-ar fi putut face altfel autorul lucrării propagandistice « Banca de stat şi sistemul bancar al U.R.S.S. ». Dionisie Patapievici nu lipsea din nici un colectiv care genera ori înmormânta probleme, dar consuma întotdeauna informaţii sensibile de primă mână, chipurile pentru a pregăti marile decizii de po­litici bancare. Unii nu vedeau cu ochi buni omniprezenţa sa, dar întotdea­una se găsea o persoană importantă care să spună că « este bine ca tov. Patapievici să facă parte din colectiv, deoarece este şi translatorul întotdeauna prezent la întâlnirile cu delegaţiile C.A.E.R. şi din U.R.S.S. ».

Nici completările aduse biografiei şi nici investigaţiile specializate nu au lămurit cum de l-a urmat în străinătate prietena sa din primul an de facultate, Odarca Drăgan, cu care s-a căsătorit, probabil, la Viena. Ana­liştii din contraspionaj care au reevaluat cazul au remarcat similitudinea cu alte cazuri şi au avansat o ipoteză de lucru plauzibilă : un cuplu informativ. Deşi cuplul nu a rezistat – aparent, din « cauze naturale » –, sco­pul său a fost atins. A susţinut biografia şi a motivat acţiunile lui Dionis Patapievici în periplul său de la Cernăuţi la Viena şi, ulterior, la Bucureşti, în inima secretelor bancare ale României.

Olga Drăgan, mama primei soţii, avea cunoştinţă de apartenenţa lui Dionis Patapievici la o organizaţie naţionalistă ucraineană. Îi admirase puternicele sentimente şi idealuri naţionaliste şi-l dezavua pentru trădarea lor. Este un element deosebit de important. Naţionaliştii ucraineni erau vânaţi de Departamentul Operaţiunilor Executive (lichidări fizice) în întreaga lume. Dionis Patapievici să fi fost oare o « coadă a topoarelor » N.K.V.D.-ului ? Olga Drăgan sesizase nu numai trădarea idealului naţio­nalist ucrainean, ci şi grija exagerată a ginerelui său pentru păstrarea po­ziţiei profesionale în bancă. În fond, după cum chiar el a afirmat, « prin munca ce o duc, cunosc cele mai mari secrete ale economiei ţării într-un orizont strategic de 15-20 de ani, fiind, în fapt, unicul deţinător al între­gului volum de date secrete, în timp ce toţi ceilalţi înalţi funcţionari cunosc doar ceea ce priveşte departamentele lor. Dacă eu aş trăda, trădarea mea s-ar multiplica de câteva ori cu coeficientul importanţei informaţiilor ».

Totuşi, Dionis Patapievici era permanent frământat şi nemulţumit. Se considera marginalizat politic, domeniu în care avea ambiţii. Nu i se echivala şi calitatea de membru de partid şi nici nu fusese primit în P.M.R., ulterior P.C.R. Era oarecum nedumerit de această neîncredere, cu atât mai mult cu cât de la Securitate primea anual avizul de acces la documente strict secrete de importanţă deosebită. Nu ştia însă că documentele puteau fi şi contrafăcute în scopuri de dezinformare/influenţare a spionajului sta­telor/băncilor interesate de informaţiile respective. După şapte ani,double-crosse-ul din acţiunea de contraspionaj « D. Pătraşcu » a primit rezoluţia « închis cu menţinerea în evidenţă pasivă ».

Se iveşte însă fila nouă din tradiţiile familiei. Atacul deschis al Hertei Müller la onorabilitatea şefului I.C.R., Horia-Roman Patapievici, poate fi deopotrivă o sancţiune pentru un act de trădare şi o manevră de conspirare a legăturii cu vreun « institut cultural » afiliat pe lângă un serviciu de spionaj. În spionaj-contraspionaj, toate întâmplările şi faptele sunt ambivalente. Ceea ce este trădare pentru o parte este eroism în tabăra adversă. Că « Micul Führer » nu poate fi decât într-o tabără adversă Ro­mâniei este un loc comun. Istoria acestei întâmplări ne oferă suficiente elemente ca să înţelegem apetenţa lui Horia-Roman Patapievici pentru imitarea – în fizionomie, gesturi şi atitudini – a caporalului Adolf Hitler. Pentru apucăturile sale de călău al valorilor naţionale şi pentru feca­loi­dizarea limbajului public, Horia-Roman Patapievici, demn descendent al unui gestapovist-enkavedist, merită numele de serviciu de « Micul Führer » al culturii române peste hotare.

Aurel I Rogojan

Capitol al cartii Fereastra Serviciilor Secrete, Editura Compania, 2011

Documentare suplimentara:

PATAPIEVICI, falsificatorul trecutului. 13 FILE DINTR-UN DOSAR DE COLABORATOR AL REGIMULUI BOLSEVIC

Horia Roman PATAPIEVICI, TVR Cultural, 16 aprilie 2007:“Numele meu este Horia-Roman Patapievici. Horia este prenumele pe care mi l-a dat mama si toti oamenii, de când ma stiu, mi-au spus Horia. Mama îmi spunea Horia. Roman este prenumele pe care mi l-a dat tata si nimeni cu exceptia lui nu mi-a spus vreodata Roman. (…) Tata era dintr-un sat de lânga Cernauti si toata regiunea în care erau el si familia lui – cei care se chemau fie Patapievici, fie Smercianski (pe bunica mea o chema Rozalia Smercianski) – au ramas în Uniunea Sovietica. Un timp, au încercat sa se acomodeze. Tata e nascut în ‘21, avea exact vârsta de înrolare s.a.m.d. Roman Smercianski, varul lui primar, era în aceeasi situatie. Si s-a facut un consiliu de familie în urma caruia s-a hotarât ca baietii, baietii tineri, sa se refugieze. Nu în România, pentru ca ei erau convinsi atunci ca Uniunea Sovietica va invada România, ci în Polonia. În Polonia ocupata de nemti. Pentru ca Polonia fusese cu un an înainte împartita între rusi si nemti.”

Horia-Roman PATAPIEVICI, “Evenimentul Zilei”, 11 ianuarie 2007:

“Tatal meu a fost un refugiat din Cernauti. Venirea sovieticilor l-a facut sa se refugieze: nu in ce mai ramasese din tara, despre care credea ca va fi si ea in curand invadata, ci in Polonia. Oricat ar parea de ciudat azi, oamenilor din mediul social al bunicilor mei le parea in 1940, in Polonia impartita, mai sigur sub nemti decat sub sovietici.

Toata viata lui, tata a ramas ingrozit de rusi. Cooptat in anii ‘70 sa se duca la Moscova intr-o delegatie CAER, tata a refuzat. El, care din spirit de disciplina nu putea face niciun gest de fronda, a refuzat sa se intoarca in tara din care niciun Patapievici nu s-a mai intors. Nu putea uita ca din familia lui urmasi nu au avut decat cei care au reusit sa se refugieze.Restul patapievicilor au fost rasi – care arestati, care omorati, care deportati. Astazi, in locurile natale ale familiei Patapievici nu mai exista nimeni din neamul meu.(…)

Din familia mea paterna nu au supravietuit decat doi oameni: unul era tatal meu, celalalt unchiul lui. Dintre acestia, numai unul a mai putut avea, cum se spune in Biblie, fii si fiice. Sovieticii, pentru mine, sunt ucigasii neamului meu.(…)”

Horia-Roman PATAPIEVICI, “TANGO – Revista femeilor care stiu sa se miste”, 1 aprilie 2007

“Tatăl meu a fost un om de o modestie şi de o discreţie cu totul şi cu totul excepţionale. (…) Aveam să aflu cît suport existenţial avea prudenţa lui cînd, la aproape 20 de ani de la moartea lui, i-am putut citi, la CNSAS, dosarul.(…) După cedarea Bucovinei către sovietici, tata s-a refugiat în Polonia, apoi a plecat la Viena, unde a stat în timpul războiului; a fugit de sub ruşi împreună cu vărul lui primar, Roman Smerceanski, care a fost împuşcat de o patrulă sovietică la puţin timp după ce au părăsit Cernăuţiul.”

Monica LOVINESCU:

“Descoperim un tanar (are 35 de ani si pare cu vreo zece mai putin) simplu, emotionant si emotionat, aproape patetic, care ne vorbeste de tatal lui iesind din închisoare si nespunându-i nimic din cele petrecute acolo. Aduce o sticla de Murfatlar s-o bem împreuna în amintirea acestui tata mort fara sa-i fi spus fiului suferintele prin care a trecut”.

“Jurnal, 1990-1993″, pagina 291

Petitia pentru demiterea lui Patapievici – Romania

Petitia pentru demiterea lui Patapievici – International

ADEVARUL:

“Subsemnatul Patapievici Dionis, salariat la Banca de Stat, Directia Operatiuni Banesti, domiciliat in Bucuresti, raionul Tudor Vladimirescu, str. Caimatei 14, arat urmatoarele:

1.(…) Urmare schimbarilor teritoriale ce au avut loc in aceasta perioada (22 iunie 1940) am avut posibilitatea sa ma inscriu la Universitatea de Stat din Cernauti (URSS) la facultatea de fizica si matematici. Pentru rezultatele bune obtinute la invatatura si pe taramul activitatii obstesti, am obtinut bursa de merit. Dupa absolvirea primului an de facultate, razboiul si ocupatia hitlerista-antonesciana au intrerupt mersul normal al vietii. Suspectat si persecutat de organele statului fascist pentru comportarea avuta sub regimul sovietic, lipsit de vreo perspectiva si amenintat cu mobilizarea si trimiterea pe frontul antisovietic, in toamna anului 1941 am parasit regiunile natale pentru a ama refugia in Polonia.(…)

Din aprilie 1945 am putut din nou sa traiesc in conditii umane. La Viena am activat ca transalator pe langa Comandamentul militar sovietic, apoi pe langa Politia Zonei Sovietice, in arondismentul I. (…) Imediat dupa eliberarea Vienei de Armata Rosie m-am inscris la Academia superioara de Comert Mondial. In timpul sederii mele la Viena am activat in randul Partidului Comunist Austriac. In anul 1946 am fost primit ca membru in Partidul Comunist (carnet nr. 201729 din 2 oct. 1946). (…)

2. Ca dovezi pentru cele aratate in autobiografie voi mentiona unele documente, existente asupra mea si persoane. (..) Pentru perioada 1940/1941 cand am studiat in URSS: carnet de student. (…) In ceea ce priveste activitatea democratica posed legitinmatia de membru in Partidul Comunist Austriac nr. 201729/1946 (predat la CC al PMR) si carnet de membru in K.d.G.H. – Comitetul studentilor oprimati de nazism (nr. A 2056); in Asociatia de strangerea legaturilor de prietenie cu URSS (nr. 62508), etc. (…)

TRAIASCA LUPTA PENTRU PACE

Bucuresti, 16 oct. 1960″

COMPLETARI:

“In legatura cu comportarea mea din perioada 1936-1940 si conceptiilor pe care le aveam atunci arat ca in clasa a VI-a de liceu (1937/1938) am avut discutii in contradictoriu cu profesorul meu de limba germana, Popescu, discutii care s-au terminat cu aprecierea dansului ca “am conceptii bolsevice” si ca locul meu ar fi “dincolo de Nistru”.”

“Plecarea din tara a fost determinata de atmosfera de teroare dezlantuita de autoritatile de ocupatie din Bucovina de Nord, impotriva tuturor acelora care au colaborat cu regimul sovietic si de atitudine negativa fata de razboiul antisovietic la care nu vroiam sa ma las mobilizat. De aceia am plecat din Cernauti inapoi la Stanceni, iar de aici la Horodenca, o localitate apropiat de Stanceni, pe teritoriul URSS (fosta Galitie Poloneza, intrata in componenta Statului Sovietic inca in anul 1939).”

PATAPIEVICI, “victima” “ucigasilor neamului lui” este complicele ucigasilor neamului nostru:

sursa: ziaristionline.ro

Există o ţară unde merge și așa nu merge. Unde treacă-meargă nu trebuie nici să treacă, nici să meargă. Unde treaba românească este același lucru cu treaba nemțească. Bine ați venit în România normală.

Vocea din final a omului de afaceri Ion Țiriac, cu timbrul său inconfundabil, este singurul lucru pe care îl găsesc normal în reclama care rulează de ceva vreme pe multe dintre posturile de televiziune. Mult mai normală decât cea pe care Ion Țiriac o făcea în anii ‘80 pentru o bere americană, unde el nu spunea nimic. Sau, mai exact, nu era lăsat să spună nimic.

Nu mi-am propus să discut aici povestea aparițiilor lui Ion Țiriac în reclame, ci ideea din spatele ultimei reclame – România normală. O idee pe care o tot aud sub diferite forme de vreo doi-trei ani. O idee care s-a profilat tot mai puternic după venirea crizei, când, în lipsa unor investiții profitabile (s-a terminat perioada când oricine făcea bani din nimic fără cel mai mic efort), antreprenorii, managerii și corporatiștii români par că au început să descopere marile adevăruri filozofice ale vieții.

Astfel au apărut filozofii declinate în unele cazuri în proiecte de social media (ca să aibă trecere în rândul corporatiștilor care înghit pe nerăsuflate orice) de tipul „avem nevoie de modele adevărate” (de parcă modelele promovate de presă ne-ar lipsi, și nu abilitatea de a găsi modele în simplitatea și profunzimea bunicilor noștri, a vecinilor mai în vârstă sau în cărțile pe care le citim) sau „românii sunt deștepți” sau alte variante pozitive, destinate creșterii „awareness”-ului campaniei respective (care are întotdeauna în spate un interes comercial, în cazul de față un brand de ciocolată) – în apropierea zilei de 1 decembrie.

Așadar, ce înseamnă această Românie normală? Nu de alta, dar, ca să fim sinceri până la capăt, treaba românească nu a fost niciodată treabă nemțească, iar „merge și așa” este una dintre sintagmele care i-a făcut celebri pe români printre străini cu mult înainte de 1989. România nu a fost normală în sensul în care vorbește reclama la firma domnului Țiriac nici măcar o lună la rând în ultimii 50 de ani și, cel mai probabil, în niciunul dintre ultimele secole. Beizadelele și-au făcut tot timpul de cap și diferențele între cei avuți și cei săraci au fost uriașe, chiar și în vremea „egalității” comuniste. Nici nu are rost să mergem mai departe, pe vremea fanarioților. Un lucru este clar. Oricât de bune ar fi fost modelele pe care societatea românească le-a avut, acestea au fost mai devreme sau mai târziu pervertite, ca în principiul vaselor comunicante.

Dacă, așa cum spunea recent Dinu Patriciu, doar 7% dintre cele 50 de milioane de cărți vândute de editura Adevărul au fost citite, înseamnă că și cel mai mare efort de marketing făcut vreodată în țara asta în sensul creșterii gradului de educație și-a atins doar parțial scopul. Cu atât mai puțin au șanse minicampaniile pe Facebook sau campaniile de branding personal.

Fără cultură, acea Românie normală, dacă există, nu poate fi scoasă la lumină prin niciun panou outdoor, reclamă la TV, like pe Facebook, ori vreun share al unui articol publicitar (nemarcat) în blogosferă sau orice alt efort de marketing.

România este în orice moment țara pe care cei mai mulți dintre români o vor și cu care se simt confortabil. O țară în care fiecare trage pentru el, de multe ori în ciuda celorlalți, iar sentimentul de împlinire nu are nicio legătură cu modelele și valorile normale. O țară pentru care legătura cu mulți dintre cei mai deștepți români se transformă tot mai mult în „de origine română”.

Dar poate cel mai trist este că oamenii care vorbesc întruna de modele și România normală nu sunt implicați mai deloc în normalizarea cetății. Iar la anul, pe vremea asta, când alegerile se vor fi apropiat de final, veți vedea că am avut dreptate. (Ionut Bonoiu – forbes.ro)

Merg cu autobuzul, un tânăr înjură, un bătrân vociferează nepoliticos, cerându-şi locul care “i se cuvine de drept”. Privesc în jurul meu, spre acele feţe triste care de la un timp nu se mai deosebesc decât prin numărul ridurilor de pe faţă şi cam atât. Nu se mai deosebesc nici prin educaţie, nici prin numărul experienţelor acumulate în timp, de-a lungul anilor. Prin nimic, decât printr-o linie fină care anunţă trecerea anilor.

Obosită, urc în autobuzul supraaglomerat care mă va duce spre casă. Am avut o zi grea, în care am muncit ore întregi stând în picioare sau umblând. Deoarece acest traseu îl fac des, m-am abonat pe această linie. Fericită, zăresc un scaun liber. Mă îndrept nerăbdătoare spre el şi mă aşez. Nu stau nici două minute, că observ un bătrân. Mă ridic politicoasă şi îi cedez locul cu un zâmbet. În schimb primesc o privire suspectă şi încruntată. Bătrânul se aşează ca un paşă, oftând uşor şi uitând să mulţumească. Îl iert de această dată, e bătrân. Ce mai contează că i-am cedat locul meu plătit, în favoarea locului gratis pe care-l primeşte el?

O altă zi, asemenea situaţie. Trezită de la 6 dimineaţa, mă îndrept şi de această dată spre casă, în jurul orei 8 seara. În ciuda oboselii mele şi a picioarelor care mă dor, cedez din nou locul unei bătrâne, pentru că aşa am primit educaţie. Primesc o poşetă în stomac în timp ce se aşează şi cam atât. Nu tu mulţumesc, nu tu nimic. Fie, ridic din umeri şi îmi mut greutatea de pe un picior pe altul, fiind prea obosită pentru a-mi mai menţine echilibrul. Autobuzul opreşte într-o staţie, bătrâna coboară. Fericită îmi ocup locul şi zâmbesc ca un copil. Cu două scaune în faţa mea, doi adolescenţi pleacă spre casele lor, întorcându-se de la şcoala de arte. Îi aud cum povestesc despre orele lor interminabile şi fetele frumoase din clasa lor. Din greşeală, unul din ei îl atinge pe un bătrân cu ghiozdanul. Acesta, exasperat, se ridică şi îi două după cap băiatului strigând cu toată puterea: “Nesimţitule, huliganule”. Copilul derutat se uită stupefiat la omul cu păr alb din faţa lui şi nu ştie pentru ce s-a ales cu două palme gratuite. Îşi cere scuze grăbit şi coboară în staţia următoare. Pun şi acest incident pe seama bătrâneţii, pentru că am un respect considerabil pentru părul alb şi găsesc o scuză acestei scene. Câteva zile mai târziu, o prietenă se plânge de faptul că mereu autobuzul e plin de bătrâni care au pretenţia să stea mereu jos şi care merg şi-şi fac cumpărăturile din capătul celălalt de oraş doar pentru că au abonament gratis şi destul timp. Sau… pur şi simplu se plimbă cu autobuzul. Zâmbesc amuzată la această afirmaţie şi spun plină de simpatie: “Deh, sunt bătrâni săracii, altceva ce să facă ei?” şi îi povestesc cum o bătrânică a murit în tren pentru că se tot plimba cu trenul dintr-un capăt al ţării în celălalt, numai pentru că avea gratis.

Povestea continuă zile întregi, cedând locul meu oamenilor în vârstă şi neprimind altceva în schimb decât o privire de “oricum mi se cuvenea”. Punctul culminant a sosit, în altă zi când autobuzul era din nou mult prea plin. De această dată stăteam la fereastră, deci nu mai aveam cum ceda locul meu nimănui. Două femei în vârstă au urcat, şi-au plimbat privirile prin autobuz şi s-au oprit asupra tânărului de lângă mine şi a mea. Am avut intenţia de a mă ridica şi de a ceda locul meu uneia dintre ele, dar asta ar fi însemnat să deranjez pe puţin cinci oameni, ele fiind la o distanţă considerabilă faţă de mine şi între noi aflându-se mai multe persoane. Deodată, aud pe una din ele spunând plină de ură: “Tineri nemernici, nu mai ştiu ce e educaţia din ziua de azi. Stau toată ziua degeaba, pe scaune şi lasă bătrânii să stea în picioare. Să le fie ruşine!”. În ciuda faptului că eu am fost muncit toată ziua şi ea probabil venea de la piaţă, deci nu ştiu care stă toată ziua degeaba, mă chinui, deranjez vreo cinci oameni din autobuz, mă apropii de ea şi îi spun zâmbind: “Mergeţi şi staţi în locul meu vă rog”. Se uită la mine strâmb, o trimite pe bătrâna de lângă ea să stea acolo şi continuă cu “înjurăturile”. Un alt tânăr se ridică şi îi cedează ei locul, pe care nu-l acceptă pentru că “mi l-ai dat după ce ţi-am atras eu atenţie”. Prin urmare, locul rămâne gol, într-un autobuz plin de oameni care stau ca sardelele. Întâmplarea a făcut ca eu să mă aflu lângă ea în timp ce tot comenta. Am inspirat adânc şi am spus blând “Doamna mea, de ce încă ţipaţi în tot autobuzul dacă deja vi s-au acordat două locuri?”. “Pentru că sunteţi nesimţiţi, de aia. Nu aveţi educaţie. Nu ştiţi ce e acela respectul!”. I-am zâmbit frumos şi i-am spus tare: “Dacă doriţi respect, trebuie să acordaţi respect. M-aş fi aşteptat să ştiţi asta la anii pe care îi aveţi, nu?”. S-a înroşit toată, a dat din coate şi a privit ţâfnoasă pe geam, fără să-mi răspundă.

În schimb, zilele trecute trei tineri au urcat în autobuz, fiind gălăgioşi şi râgâind ca la ei acasă. Un alt tânăr vorbea la telefon zgomotos şi înjura grosolan. Toate acestea în timp ce un bătrân se certa cu un tânăr pentru un loc. Capul a început să mă doară şi să nu mai înţeleg nimic. De tineri, ştiam foarte bine că unora le lipseşte cei 7 ani de acasă. Asta nu e o enigmă. Ceea ce nu ştiam eu, este faptul că oamenii în vârstă pe care eu îi iubesc atât de mult şi mereu le-aş acorda locul meu chiar dacă aş avea picioarele pline de răni, cer ceva ce nici ei nu au măcar: respect. Dezamăgită de tot ce am văzut în această săptămână, mă ridic cu greu de pe scaun şi strig spre un vârstnic dezorientat: “Haideţi aici, staţi în locul meu”. Acesta, se uită în ochi mei, îmi zâmbeşte şi mă strânge de mână respectuos: “Mulţumesc draga mea, mulţumesc”. O lacrimă de fericire a apărut în ochii mei trişti care deplângeau situaţia societăţii actuale.  Un tânăr din celălalt capăt, vede scena şi zâmbeşte şi el emoţionat. Mai e speranţă, da, încă mai avem speranţă.

sursa: alinailioi.ro

Accept din toată inima motoul1: „Cel mai bun guvern este acela care guvernează cel mai puţin” – şi aş vrea s-o văd, cît mai repede şi mai sistematic, pusă în practică. Dus pînă la capăt, acest raţionament ajunge să însemne – iar eu şi în asta cred cu tărie – că „Guvernul cel mai bun este acela care nu guvernează deloc”; iar cînd oamenii vor pregătiţi pentru aşa ceva, acela va fi  şi genul de guvernare de care vor avea parte. Guvernul, în cel mai bun caz, nu e decît un expedient util, însă, de obicei, cele mai multe guvernări – iar uneori chiar toate – sînt inutile. Obiecţiile aduse împotriva necesităţii de-a avea o armată permanentă, multe şi grave, pot fi formulate şi împotriva necesităţii de a avea un guvern permanent. Armata permanentă e doar un braţ al guvernului permanent. Guvernul însuşi, care nu e altceva decît modalitatea prin care poporul a ales să-şi exercite voinţa, este totodată pasibil de a fi corupt şi pervertit, înainte ca oamenii să poată acţiona prin intermediul său. Mărturie stă actualul război din Mexic, operă a cîtorva indivizi care folosesc guvernul permanent ca pe propria unealtă; căci, dintru început, poporul n-ar fi consimţit la o asemenea decizie.
Acest guvern american – ce altceva este el decît o tradiţie, deşi una recentă, care încearcă să se transmită integral posterităţii, dar care, în fiecare zi, îşi pierde cîte ceva din integritate? El nu are nici vitalitatea şi nici forţa unui singur om viu, de vreme ce un singur om viu îl poate supune voinţei sale. E un fel de puşcă de lemn, îndreptată înspre oamenii înşişi. Dar, din acest motiv, nu e mai puţin necesar, fiindcă oamenii au nevoie de un fel de maşinărie complicată, al cărei huruit trebuie să-l audă, pentru a-şi satisface ideea pe care o au ei înşişi despre guvernare. Guvernările, aşadar, arată cît de uşor li se poate impune oamenilor ceva, iar uneori cît de uşor îşi pot impune ei înşişi ceva, în avantajul lor. E formidabil, trebuie să admitem cu toţii. Iar acest guvern n-a întreprins niciodată ceva de bună voie, ci numai datorită inteligenţei cu care a fost uneori deturnat de la propria direcţie. Nu el e acela care menţine ţara liberă. Nu el face ordine în Vest. Nu el educă. Singur, caracterul intrinsec al poporului american e cel care a întreprins tot ceea ce s-a realizat; şi poate că s-ar fi realizat şi mai mult dacă guvernul n-ar fi stat uneori în calea poporului. Căci guvernul nu e decît un mijloc convenabil prin care oamenii reuşesc de bună voie să se lase în pace unii pe alţii; şi, după cum s-a spus, guvernul e cu atît mai convenabil, cu cît îi lasă mai mult în pace pe cei guvernaţi. Comerţul, intern şi extern, dacă nu s-ar fi făcut cu cauciuc de India, n-ar fi reuşit niciodată să depăşească obstacolele pe care guvernul le pune în calea oamenilor; iar dac-ar fi să-i judeci după efectele pe care le au acţiunile lor, şi nu parţial, după intenţiile declarate, aceşti guvernanţi ar merita să fie etichetaţi la fel şi pedepsiţi împreună cu acele persoane rău intenţionate care fac trenurile să deraieze, punînd tot felul de obiecte pe şinele de cale ferată.
Dar, pentru a vorbi în calitate de cetăţean, spre deosebire de cei care-şi spun oameni fără guvern, eu nu cer să nu mai avem nici un fel de guvern, ci, în sfîrşit, să avem unul mai bun. Să-l lăsăm, aşadar, pe fiecare să spună ce fel de guvernare i-ar cîştiga respectul, iar acela va chiar primul pas pentru a o şi obţine.
La urma urmelor, motivul practic pentru care puterea, odată ajunsă în mîinile poporului, îi permite unei majorităţi să guverneze – uneori pentru o lungă perioadă – nu e acela că majoritatea respectivă ar fi mai îndreptăţită, nici pentru că aşa e mai corect faţă de minoritate, ci pentru că majoritatea e, fizic, mai puternică. Însă o guvernare care conduce în orice împrejurări nu se poate baza pe dreptate, chiar dacă oamenii o înţeleg. Oare ar putea exista vreodată o guvernare în care nu majoritatea să decidă asupra binelui şi răului, ci conştiinţa? – în care majorităţile să hotărască numai asupra acelor chestiuni în care se poate aplica regula utilităţii? Ar trebui ca, în faţa legislatorului, cetăţeanul să renunţe la conştiinţă? Păi, atunci, de ce mai are fiecare conştiinţă? Eu cred că, mai întîi, noi ar trebui să fim oameni şi abia mai apoi supuşi. Nu e deloc de dorit să cultivăm respectul faţă de lege, la fel de mult ca şi respectul pentru ceea ce e drept. Singura obligaţie pe care eu am dreptul să mi-o asum e aceea de a face oricînd ceea ce cred eu că e drept. Se spune, cu destulă îndreptăţire, că asociaţiile nu au conştiinţă. Însă o asociaţie de oameni conştienţi are. Legea nu i-a făcut pe oameni mai buni, nici măcar cu o fărîmă; iar prin respectul lor exagerat faţă de lege, chiar şi cei mai înclinaţi oameni spre bine devin, zilnic, agenţi ai nedreptăţii. Un rezultat obişnuit şi firesc al respectului pe care nu-l datorăm legii este acela că, adesea, poţi vedea o coloană militară, cu colonel, căpitan, caporal, soldaţi, servanţi şi toate cele, mărşăluind la război, peste munţi şi văi, împotriva propriei voinţe, vai, chiar împotriva propriului bun simţ şi a propriei conştiinţe, ceea ce, desigur, face marşul mai vioi şi-ţi dă palpitaţii la inimă. Ei n-au nici o îndoială că treaba în care sînt implicaţi e întru totul condamnabilă, cu toţii avînd înclinaţii pacifiste. Dar, atunci, ce sînt ei? Oameni, cît de cît? – sau nişte mici fortăreţe şi depozite umblătoare, în serviciul unui individ fără scrupule, aflat la putere? Vizitaţi flota noastră şi observaţi un soldat din infanteria marină, adică acel soi de om pe care-l poate produce guvernul american, sau ceea ce, cu magia lui odioasă, poate să facă guvernul dintr-un om – e pur şi simplu o umbră şi o vagă reminiscenţă de umanitate, un individ lăsat în viaţă şi în poziţie de drepţi, însă deja, se poate spune, îngropat sub arme, cu muzică de înmormîntare, deşi poate că

„N-ai să auzi nici tobe, nici sonuri funerare,
Cînd peste meterez l-om arunca;
Nici un soldat n-ar trage vreun foc de-adio,
La căpătîiul său, cînd pe erou l-om îngropa.”

Masa de oameni, aşadar, serveşte Statul numai cu trupul – şi nu în calitate de oameni, ci de maşini. Ei sînt cei care alcătuiesc miliţiile, temnicerii, posse comitatus etc.. În cele mai multe cazuri, problema exercitării vreunei judecăţi morale din partea acestora nici nu se pune, fiindcă astfel de persoane se situează la acelaşi nivel cu lemnul, cu pămîntul şi cu pietrele; şi poate că oamenii de lemn pot fi şi ei fabricaţi în serie, pentru a servi unui scop. Aceştia nici nu merită mai mult respect decît oamenii de paie sau un bulgăre de humă. Ei au aceeaşi valoare cu a cailor sau a cîinilor. Şi, totuşi, chiar aceştia sînt cei consideraţi îndeobşte drept buni cetăţeni. Alţii, precum cei mai mulţi legiuitori, politicieni, jurişti, miniştri şi funcţionari, servesc Statul mai ales cu mintea; dar, de vreme ce şi acestora li se întîmplă foarte rar să facă distincţii morale, ajung şi ei, fără să-şi dea seama, să-l slujească pe diavol ca pe Dumnezeu. Foarte puţini, eroii, patrioţii, martirii, reformatorii în sens larg, într-un cuvînt, adevăraţii bărbaţi, servesc Statul şi prin conştiinţele lor, ajungînd aproape inevitabil să-i opună rezistenţă; iar aceştia sînt trataţi, de regulă, ca duşmani. Însă un om inteligent şi înţelept e folositor doar ca om şi nu va consimţi niciodată să devină un bulgăre de „humă”, pentru a astupa „vreo gaură, ca să nu mai sufle vîntul prin ea”, ci îşi va părăsi biroul prăfuit, spunîndu-şi:

„Prea nobil sînt prin naştere, spre-a fi
Vreun slujbaş bine plătit, vreun instrument,
Vreun servitor de lux spre-a deveni,
Ori vreunui stat să-i folosesc drept ornament.”

Deci, cel care se dăruieşte cu totul semenilor săi le pare acestora inutil şi egoist, iar cel care li se dedică numai parţial e proclamat binefăcător şi filantrop.
Atunci, cum ar trebui să se comporte un om faţă de guvernul american de azi? Răspunsul meu e că nimeni nu se poate asocia cu acest guvern fără să se facă de ruşine. Eu nu pot recunoaşte nici o clipă acea organizaţie politică drept guvernul meu, adică un guvern care, în acelaşi timp, e şi al sclavilor.
Toată lumea recunoaşte dreptul la revoluţie, adică dreptul de a refuza să te mai supui şi, astfel, dreptul de a te împotrivi unui guvern, atunci cînd tirania sau ineficienţa acestuia devin de nesuportat. Dar mai toţi spun că acum nu e momentul. Însă a fost momentul, cred ei, la Revoluţia din ’75. Dacă mi-ar fi spus cineva că acesta e un guvern rău din cauză că a impus taxe vamale pe anumite mărfuri străine aduse în porturile sale, e foarte posibil ca eu să nu fi făcut prea mult caz de asta, fiindcă eu, unul, mă pot descurca şi fără. Se ştie că toate maşinăriile au frecare proprie internă şi se poate ca aceasta să fie destul de bună pentru a contrabalansa tot felul de rele. Şi, oricum, nu e bine să te agiţi doar pentru atît. Dar atunci cînd frecarea ajunge să aibă o maşinărie specială care s-o producă, atunci cînd jaful şi opresiunea devin organizate, eu cred că de-o asemenea maşinărie nu avem nevoie. Cu alte cuvinte, cînd a şasea parte din populaţia unei ţări, care şi-a proclamat rolul de protectoare a libertăţii, se află în stare de sclavie şi cînd o întreagă ţară este în mod injust invadată şi ocupată de o armată străină şi, deci, supusă unui regim militar, cred că nu e prea devreme pentru ca oamenii cinstiţi să se răscoale şi să facă revoluţie. Iar ceea ce face ca această datorie să fie cît se poate de urgentă nu e faptul că ţara invadată e a noastră, ci acela că a noastră e armata invadatoare.
Paley, pentru mulţi, o autoritate în materie de probleme morale, în capitolul său despre „Datoria supunerii faţă de guvernul civil”, tratează chestiunea privitoare la obligaţiile civice în funcţie de utilitate, ajungînd să susţină că „atîta vreme cît interesul societăţii o cere, adică atîta timp cît nu te poţi opune guvernului instalat la putere şi nici nu-l poţi schimba fără a provoca inconveniente… este voinţa lui Dumnezeu să te supui necondiţionat acelui guvern. Odată admis acest principiu, judecarea fiecărui caz particular de opoziţie se reduce la evaluarea cantităţii de risc şi de nedreptate, pe de o parte, şi a probabilităţii costurilor pentru îndreptarea acestei nedreptăţi, pe de alta”. De aici, spune el, oricine poate ajunge la propriile concluzii. Se pare însă că Paley n-a luat niciodată în calcul cazurile în care această regulă a utilităţii nu se poate aplica, respectiv atunci cînd un popor sau un individ trebuie să facă dreptate, cu orice preţ. De pildă, dacă iau pe nedrept scîndura de care se ţinea un naufragiat, trebuie s-o dau înapoi, chiar cu riscul ca eu să fiu cel ce se îneacă. Ăsta, conform teoriei lui Paley, ar fi un inconvenient. Însă cel care-şi va salva viaţa într-un asemenea caz, de fapt, şi-o pierde. Acest popor trebuie să renunţe să mai posede sclavi şi, de asemenea, trebuie să înceteze războiul din Mexic, chiar dacă asta s-ar putea să-l coste însăşi existenţa sa ca popor.
În practica lor, naţiunile sînt de acord cu Paley – dar crede cineva, oare, că statul Massachusets face, în actuala criză, chiar ceea ce e drept?

„E-o tîrfă cu pretenţii – doar rochia-i de ea,
Cu trena ridicată şi sufletu-n noroi.”

Practic vorbind, cei care se opun unei reforme în Massachusetts nu sînt o sută de mii de politicieni din Sud, ci o sută de mii de negustori şi de fermieri de aici, de la noi, care se dovedesc mai interesaţi de comerţ şi de agricultură decît de omenie şi nu sînt pregătiţi să-i facă dreptate sclavului şi Mexicului, oricît ar costa asta. Eu, aşadar, nu mă cert cu nişte duşmani de aiurea, ci cu aceia care, aici, acasă, le fac jocul celor de aiurea şi fără de care aceia ar fi inofensivi. Ne-am obişnuit să spunem că masele de oameni sînt nepregătite şi că evoluţia este înceată fiindcă cei puţini nu sînt nici mai înţelepţi şi nici mai buni decît cei mulţi. Nu prea contează că şi cei mulţi pot fi la fel de buni ca tine, ci faptul că undeva trebuie să existe o bunătate absolută; pentru că aceea e plămădeala care va face aluatul să crească. Există mii de oameni care, în opinia lor, nu sînt de acord nici cu sclavia, nici cu războiul, dar care, în fapt, nu fac nimic pentru a le pune capăt; care, considerîndu-se copiii lui Washington şi ai lui Franklin, stau cu mîinile-n sîn şi spun că nu ştiu ce să facă – şi nu fac nimic; care amînă la nesfîrşit chestiunea libertăţii în favoarea celei a comerţului liber şi citesc liniştiţi din ziar, după masă, listele cu preţuri curente, laolaltă cu ştirile despre Mexic, iar pe urmă poate adorm cu nasul în ele. Dar care e preţul curent pentru un om cinstit şi un patriot, în zilele noastre? Lumea ezită, regretă, iar uneori face petiţii, însă nu întreprinde nimic serios şi eficient. Cei mai mulţi aşteaptă, bine dispuşi, să îndrepte alţii răul, pe care mai tîrziu s-ar putea chiar nici să nu-l mai regrete. În cel mai bun caz, îşi vor da votul lor de doi bani şi încuviinţarea lor debilă celor pe care-i cred ei buni şi… ducă-se! Ai de-a face cu nouă sute nouăzeci şi nouă de patroni ai virtuţii la un singur om virtuos, deşi se ştie că e mult mai simplu să tratezi direct cu posesorul unui anumit lucru decît cu vremelnicii săi protectori.
Orice votare e ca un fel de joc, ca tablele sau ca damele, cu o uşoară tentă etică, un joc cu binele şi cu răul, cu problemele de morală, asociat în mod normal cu o anumită miză. Dar în acest joc nu e pus la bătaie şi caracterul votanţilor. Eu îmi dau votul la întîmplare, după cum mă taie pe mine capul c-ar fi bine, fără să mă intereseze în chip vital dacă acel bine va ieşi victorios. Las asta în seama majorităţii. Dar obligaţiile acesteia nu sînt mai presus de regula utilităţii. Chiar dacă votezi pentru ceva drept, nu înseamnă că şi faci, practic, ceva pentru acel lucru drept. Doar îţi exprimi faţă de alţii o dorinţă care ar trebui să triumfe. Însă omul cu scaun la cap nu-şi lasă niciodată un drept al său în voia sorţii şi nu doreşte ca dreptul lui să se impună prin puterea majorităţii, din cauză că în acţiunile maselor există prea puţină virtute. Cînd majoritatea va vota, în sfîrşit, pentru abolirea sclaviei, asta se va întîmpla fie pentru că acestei majorităţi îi va păsa prea puţin de sclavie, fie pentru că, atunci, sclavia care va mai fi rămas de abolit prin vot a ajuns prea puţină. Atunci, singurii sclavi rămaşi vor fi majoritarii de azi. Votul lor ar putea doar să grăbească sfîrşitul unei sclavii care oricum şi-a proclamat deja libertatea.
Aud că în curînd urmează se organizeze la Baltimore, sau nu mai ştiu unde, o mare întrunire pentru desemnarea candidatului la Preşedinţie, la care vor lua parte, în special, editori de presă şi politicieni de profesie; şi mă întreb ce valoare pot avea concluziile la care vor ajunge aceştia pentru un om independent, inteligent şi responsabil, dacă de mintea şi de onestitatea lui nu se va ţine în nici un fel seama. Chiar nu putem conta pe nişte voturi independente? Şi nu există în ţara asta destule persoane care nu merg la nici un fel de întruniri? Dar, nu! Aflu că omul aşa-zis respectabil şi-a schimbat brusc atitudinea şi a ajuns disperat din cauza sorţii pe care o are ţara sa, deşi mai multe motive de disperare ar avea ţara din pricina lui! Fiindcă el a devenit degrabă adeptul unuia dintre candidaţii desemnaţi, doar din cauză că pe acela îl avea la dispoziţie, dovedind astfel că, de fapt, el este cel care se află oricînd la dispoziţia oricăror scopuri ale demagogilor. Votul lui n-are mai multă valoare decît al unui străin fără principii sau al unui băştinaş ticălos, care poate fi cumpărat. Ei, dar peste voinţa unui om care, vorba unui vecin de-al meu, e bărbat şi are vînă în el nu poţi să treci aşa, cu una, cu două! Cred că statisticile noastre greşesc atunci cînd dau ca sigură o creştere a populaţiei. Căci, în definitiv, cîţi oameni adevăraţi, la mia de mile pătrate, există-n ţara asta?! Abia dacă găseşti vreunul! Or, nu oferă America destule raţiuni pentru ca oamenii să se stabilească aici?! Americanul de rînd a decăzut, ajungînd un fel de etern camarad de rezervă – pe care-l poţi recunoaşte uşor după dimensiunile organului său de gregaritate, după o lipsă vizibilă de intelect şi după o voioasă încredere în sine; al cărui unic scop în viaţă, încă de la venirea sa pe lume, pare a fi acela de a vedea dacă vechile cocioabe sînt în bună stare; care, chiar înainte de a deveni major, e preocupat să colecteze fonduri de ajutorare a văduvelor şi orfanilor, oricare-ar fi aceia; şi care, pe scurt, se încumetă să trăiască doar cu sprijinul societăţii de asigurări, fiindcă aceasta i-a promis că după moarte o să-l îngroape cu decenţă.
Nu e de datoria oricărui om, desigur, să se dedice eradicării răului din lume, oricît de mare ar fi acesta; omul poate avea şi alte preocupări, cărora să li se consacre; însă e de datoria fiecăruia să se spele pe mîini de ceea ce e rău şi de a nu mai face, practic, nimic pentru a întreţine răul. Dacă mă dedic nu ştiu căror preocupări savante, ar trebui mai întîi, poate, să văd dacă nu cumva o fac pe spinarea altcuiva. Ar trebui, mai întîi, să cobor din cîrca aceluia, pentru a nu-l stînjeni în propriile preocupări. Dar să vedeţi cîtă inconsecvenţă se poate tolera. I-am auzit pe unii dintre concetăţenii mei spunînd: „Aş vrea să mi se ordone să particip la reprimarea unei insurecţii a sclavilor sau să fiu trimis în Mexic – şi să vezi dacă m-aş duce!” Şi, totuşi, chiar aceşti oameni, direct, prin supunere, şi indirect mai apoi, prin banii lor, oferă un sprijin răului. Soldatul care refuză să servească sub arme într-un război injust e aplaudat adesea chiar de cei ce nu refuză să susţină guvernul injust care poartă acel război; şi e aplaudat chiar de cei ale căror acte şi funcţii soldatul le ignoră şi le dispreţuieşte; e ca şi cînd Statul s-ar căi că păcătuieşte, într-o asemenea măsură încît tocmeşte pe cineva care să-l condamne pentru păcatele sale, însă nu se căieşte suficient pentru a renunţa vreo clipă la ele. De aici, în numele ordinii şi al guvernului civil, ajungem cu toţii să ne  omagiem şi să ne întreţinem propria josnicie. Iar după prima îmbujorare de ruşine faţă de propriul păcat, vine indiferenţa; şi, din imorală, cum era, aceasta devine amorală – şi aproape indispensabilă pentru felul de viaţă pe care ni l-am croit.
Cea mai răspîndită eroare curentă reclamă cea mai dezinteresată virtute pentru a o susţine. Cu cît sînt mai mici reproşurile care se pot aduce virtuţii de a fi patriot, cu atît sînt mai expuşi cei nobili să le suporte. Cei care, în vreme ce dezaprobă caracterul şi  măsurile guvernului, îşi strigă supunerea şi sprijinul, sînt, fără îndoială, şi cei mai conştiincioşi sprijinitori ai acestuia şi, adesea, devin astfel cele mai mari obstacole în calea reformei. Unii fac cereri către Stat ca să dizolve Uniunea şi să ignore ordonanţele Preşedintelui. De ce nu o dizolvă ei înşişi – uniunea dintre ei şi stat –, refuzînd să plătească dările pentru trezoreria acestuia? Nu se află ei în aceeaşi relaţie cu Statul cum se află şi Statul faţă de Uniune? Şi nu aceleaşi concepţii care au împiedicat Statul să se opună Uniunii i-au împiedicat şi pe ei să se opună Statului?
Cum poate un om să împărtăşească o părere de-a gata, ba să se mai şi bucure de ea? E vreo bucurie în faptul că propria părere e chiar aceea prin care e nedreptăţit? Dacă eşti înşelat de vecinul tău, fie şi cu un dolar, doar nu te mulţumeşti să fii înşelat sau doar să spui că ai fost înşelat, sau numai să-i ceri aceluia să-ţi plătească datoria; ci iei măsuri eficiente pentru a recupera întreaga sumă şi ai grijă să nu mai fii înşelat din nou. Acţiunea pornită din principiu – perceperea şi punerea în practică a dreptăţii – schimbă starea lucrurilor şi relaţiile; este în mod esenţial revoluţionară şi nu se potriveşte pe de-a-ntregul cu nimic din ceea ce a mai fost. Nu numai că desparte state, biserici şi familii, ci divide chiar şi individul, despărţind diabolicul din el de divin.
Legi injuste există; dar noi ne vom mulţumi să ne supunem lor sau ne vom strădui să le amendăm şi să ne supunem abia după ce am reuşit s-o facem – ori le vom încălca numaidecît? În genere, sub o guvernare ca aceasta, oamenii cred că e mai bine să aştepte pînă vor convinge majoritatea să modifice legile. Ei consideră că, dacă ar opune rezistenţă, remediul va fi mai rău decît răul. Dar e vina guvernului însuşi că remediul chiar este mai răul. El face mai răul. De ce nu e acesta mai apt să anticipeze şi să se îngrijească de reformă? De ce nu-şi apreciază minoritatea înţeleaptă? De ce face gălăgie şi i se opune, chiar înainte ca aceasta să-l fi atins? De ce nu-şi încurajează cetăţenii să fie permanent în alertă, ca să-şi înlăture greşelile şi să facă lucrurile mai bine decît atunci cînd greşea? De ce îl răstigneşte întruna pe Hristos, îi excomunică pe Copernic şi pe Luther şi îi declară pe Washington şi pe Franklin rebeli?
S-ar putea crede că o negare deliberată şi practică a autorităţii sale a fost singurul delict neluat în calcul de guvern; altminteri de ce să nu fi stabilit pentru asta o pedeapsă precisă, adecvată şi proporţională? Dacă un om nu are nici o proprietate, însă refuză dintr-o dată să mai cîştige fie şi nouă şilingi pentru guvern, e trimis la închisoare pe o perioadă nelimitată, în temeiul oricărei legi pe care o cunosc, şi rămîne la discreţia celor care l-au trimis acolo; însă dacă ar fura de nouăzeci de ori cîte nouă şilingi de la Stat, i s-ar permite foarte repede să fie din nou liber.
Dacă nedreptatea e o parte componentă a frecării de la maşinăria guvernamentală, daţi-i drumul, daţi-i drumul! – poate că merge unsă şi se duce naibii! Însă dacă nedreptatea are vreun resort, vreun pinion, vreo curea de transmisie sau vreo manetă, poate vă mai gîndiţi dacă remediul e chiar mai rău ca răul; iar dacă e de aşa natură încît îţi cere să fii agentul nedreptăţii pentru un altul, atunci, zic, încalcă legea! Fă ca viaţa ta să fie contrafrecarea care opreşte maşinăria. Ceea ce trebuie să fac eu, în orice caz, e să văd dacă nu cumva mă situez de partea răului pe care îl condamn.
Cît despre modalităţile adoptate de Stat pentru îndreptarea răului, eu nu cunosc aşa ceva. Aplicarea lor ia prea mult timp iar viaţa omului se duce. Eu am alte treburi. Eu am venit pe lume nu pentru a face din ea un loc mai bun, în care să pot trăi, ci pentru a trăi în acel loc, fie el bun sau rău. Ca om, nu trebuie să faci totul, ci numai ceva; şi pentru că eu nu pot să fac totul, nu e necesar nici să adresez cereri guvernanţilor sau legiuitorilor mai mult decît e treaba lor să mi le adreseze mie; iar dacă ei nu-mi ascultă cererea, atunci eu ce-ar trebui să fac? Pentru astfel de cazuri Statul n-a prevăzut nimic; chiar Constituţia lui reprezintă răul. Asta poate să pară duritate, încăpăţînare şi spirit neconciliant din partea mea; dar, de fapt, nu înseamnă decît că-l tratez cu maxima blîndeţe şi consideraţie, în singurul spirit în care îl pot aprecia şi în care merită. Aşa se schimbă toate în mai bine, ca naşterea sau moartea, care zguduie trupul.
Nu ezit să spun că aceia care-şi zic aboliţionişti ar trebui să-şi retragă de urgenţă sprijinul, în fapt, atît personal, cît şi material, acordat guvernului din Massachusetts şi să nu mai aştepte pînă cînd vor ajunge să întrunească o majoritate de plus unu, înainte să dobîndească dreptul de a triumfa prin asta. Cred că e suficient să-l aibă pe Dumnezeu de partea lor, fără să mai aştepte altceva. Mai mult, fiecare om mai bun decît vecinii săi constituie deja o majoritate de plus unu.
Eu mă întîlnesc cu acest guvern American, sau cu reprezentantul său, guvernul statului Massachusetts, direct şi faţă-n faţă, o singură dată pe an, nu mai des, prin persoana perceptorului de impozite; asta e singura modalitate prin care un om cu poziţia mea socială se întîlneşte inevitabil cu Statul şi prin care acesta îi spune „Recunoaşte-mă!”; şi cel mai simplu, mai eficient şi, în prezenta stare de lucruri, mai indispensabil mod de trata cu guvernul, pentru a-ţi exprima puţina ta satisfacţie şi prea puţina dragoste pe care acesta ţi-o inspiră, este să-l negi. Aşadar, omul cu care trebuie să am de a face este chiar vecinul meu civil, perceptorul – pentru că eu cu oameni mă cert, nu cu petice de hîrtie –, iar el e cel care a ales în mod deliberat să fie un agent al guvernului. Cum va putea el să ştie vreodată ce să facă într-adevăr, ca funcţionar al guvernului, sau ca om, pînă cînd nu e pus în situaţia de a gîndi dacă pe mine, vecinul său, pe care el îl respectă, trebuie să-l trateze ca pe un vecin binevoitor sau ca pe un maniac şi un tulburător al ordinii şi să vadă dacă poate să treacă peste acest obstacol în calea bunei vecinătăţi fără un gînd mai necuviincios sau o vorbă mai repezită, ca urmare a acţiunii sale? Ştiu bine că dacă o mie, dacă o sută sau dacă doar zece oameni pe care i-aş putea numi cinstiţi – dar ce zic eu? – dacă un singur om CINSTIT, renunţînd să mai posede sclavi, ar ieşi din această cîrdăşie cu Statul Massachusetts şi, drept urmare, ar ajunge la închisoarea districtuală, asta ar însemna abolirea sclaviei în America. Fiindcă nu contează cît de mic poate părea începutul: ceea ce s-a făcut o dată bine e bun făcut, pe vecie. Dar noi preferăm să tot discutăm despre asta: zicem că asta e menirea noastră. Reforma întreţine multe ziare în serviciul ei, dar nici un singur om. Dacă stimabilul meu vecin, ambasadorul Statului, şi-ar consacra întreaga viaţă soluţionării problemei drepturilor omului în Camera Consiliului, în loc să fie ameninţat cu închisorile din Carolina, şi ar fi obligat să-l bage la răcoare pe puşcăriaşul din Massachusetts, pentru că Statul, care e aşa de nerăbdător să atribuie păcatul sclaviei statului-frate – deşi în prezent el poate descoperi doar un act de inospitalitate ca fond al disputei dintre ele – Legislativul n-ar mai putea amîna întreaga chestiune pînă la iarna următoare.
Sub un guvern care întemniţează în mod nedrept, adevăratul loc al oricărui om drept e tot în temniţă. Locul cel mai potrivit, azi, singurul loc pe care Massachusetts l-a asigurat pentru spiritele sale mai libere şi mai puţin disperate este închisoarea, pentru a fi excluse şi închise în afara Statului, prin chiar hotărîrea acestuia, tot aşa cum şi ei s-au situat în afară, prin principiile lor. Acolo e locul pentru sclavul fugar, pentru deţinutul mexican eliberat în mod condiţionat şi pentru indianul venit să ia apărarea rasei sale pentru greşelile acesteia; pe acel teren separat, însă mult mai liber şi mai onorabil – unde Statul îi trimite pe cei care nu sînt cu el, ci împotriva lui – este singura casă dintr-un stat de sclavi, în care un om liber poate locui în chip onorabil. Dacă acolo se va fi pierdut ceva din influenţa acestor oameni iar vocile lor nu vor mai zgîria urechile Statului, din cauză că între zidurile închisorii nu-i vor mai fi atît de duşmani, ei nu pot şti prin ce anume adevărul e mai puternic decît eroarea şi nici cu cît mai elocvent şi mai eficient pot să combată nedreptatea cu care s-au confruntat întrucîtva în propria persoană. Daţi-vă votul nu printr-o simplă bucată de hîrtie, ci prin întreaga influenţă. O minoritate este fără putere atunci cînd se conformează majorităţii; nici măcar nu e o minoritate; dar e irezistibilă cînd se împotriveşte cu toată forţa. Dacă alternativa e fie să-i ţină la închisoare pe toţi oamenii drepţi, fie să abandoneze războiul şi sclavia, Statul nu va ezita să aleagă. Dacă o mie de oameni nu şi-ar plăti anul ăsta impozitele, asta n-ar mai fi o măsură violentă şi sîngeroasă, ca în cazul în care şi le-ar plăti, ajutînd astfel Statul să comită violenţe şi să verse sînge nevinovat. Aceasta este, de fapt, definiţia unei revoluţii paşnice, dacă aşa ceva este posibil. Dacă perceptorul sau alt funcţionar public m-ar întreba, cum, de altfel, a şi făcut-o unul, „Dar eu ce să fac?”, răspunsul meu este: „Dacă vrei cu-adevărat să faci ceva, demisionează”. Cînd supusul a refuzat supunerea iar funcţionarul şi-a dat demisia, atunci revoluţia s-a înfăptuit. Să presupunem, însă, că ar curge sînge şi atunci cînd conştiinţa e rănită. Printr-o asemenea rană s-ar scurge adevărata umanitate şi nemurire a unui om iar el ar sîngera pînă la moartea definitivă. Acest sînge îl văd eu curgînd acum.
Am luat în considerare întemniţarea delincventului, mai degrabă decît confiscarea bunurilor sale – deşi ambele servesc aceluiaşi scop –, pentru că aceia care-şi afirmă cele mai pure drepturi şi, în consecinţă, sînt cei mai periculoşi oameni pentru un Stat corupt, nu se preocupă, de regulă, şi cu acumularea de averi. Acestora statul le face, prin comparaţie, servicii mărunte, însă lor un impozit mic li se pare, de regulă, exorbitant, mai ales dacă sînt nevoiţi să cîştige bani prin muncă deosebită, cu propriile braţe. Dacă ar putea cineva să trăiască fără a folosi bani, Statul însuşi ar ezita că ceară de la el. Dar bogatul – a nu se face comparaţii invidioase – e totdeauna vîndut instituţiei care îl face bogat. Vorbind în absolut, cu cît mai mulţi bani, cu atît mai puţină virtute; căci banii se interpun între om şi obiectele lui, pe care le obţin pentru el; şi, bineînţeles, nu e nici o virtute să obţii bani. Sînt multe întrebări pe care bogatul ar trebui obligat să şi le pună, atîta vreme cît, deocamdată, singura problemă pe care i-o ridică banii e una grea şi superfluă, anume cum să-i cheltuiască. De aici, terenul moral îi alunecă de sub picioare. Şansele de a trăi cumsecade i se diminuează proporţional cu atît cu cît ceea ce se cheamă „mijloace” se află în creştere. Cel mai bun lucru pe care-l poate face un om bogat pentru cultura lui e să se dedice realizării acelor planuri pe care şi le făcea pe cînd era sărac. Hristos le-a răspuns oamenilor lui Irod potrivit condiţiei acestora. „Arătaţi-mi tributul în bani” – a spus el, iar unul a scos un bănuţ din buzunar. „Dacă folosiţi bani cu chipul lui Cezar, pe care acesta vi i-a pus la-ndemînă ca monedă curentă, adică dacă sînteţi oameni ai Statului şi vă bucuraţi de avantajele guvernării lui Cezar, atunci plătiţi-i ceea ce merită atunci cînd vi se cere. Daţi, aşadar, Cezarului ce-i al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu” – le-a spus, lăsîndu-i cu nimic mai înţelepţi decît erau şi mai-nainte cu privire la cele ce sînt; căci ei nu doreau să ştie.
Cînd discut cu cei mai degajaţi dintre vecinii mei, simt că, orice ar putea spune ei despre importanţa şi seriozitatea chestiunii şi oricare ar fi punctul lor de vedere asupra ordinii publice, într-un cuvînt, problema e că ei nu se pot dispensa de protecţia guvernului actual şi că se tem de consecinţele nesupunerii faţă de acesta, pentru proprietăţile şi familiile lor. Din partea mea, nu mi-ar plăcea să cred că mă voi sprijini vreodată pe protecţia Statului. Dar, dacă îi neg autoritatea cînd îmi prezintă nota de plată a impozitului, acesta îmi va lua şi-mi va risipi agoniseala şi ne va hărţui, pe mine şi pe copiii mei, la nesfîrşit. Asta e grav. Asta face ca unui om să-i fie imposibil să trăiască cinstit şi, în acelaşi timp, confortabil şi în respectul celor din jur. De asta n-a meritat vreodată să acumulezi averi; şi la fel s-ar întîmpla, cu siguranţă, dacă a-i face-o din nou. Ar trebui să-nchiriezi un loc sau să te aciuezi pe undeva, să cultivi ceva de mici proporţii şi să consumi recolta repede. Ar trebui să trăieşti retras în tine însuţi, să depinzi doar de tine însuţi, ascuns undeva şi mereu gata s-o iei la fugă, fără să ai prea multe afaceri. Un om poate deveni bogat chiar şi în Turcia, dacă va fi în toate privinţele un bun supus al guvernului turc. Confucius spunea: „Dacă un stat e guvernat de principiile raţiunii, sărăcia şi mizeria sînt motive de ruşine; dacă nu e guvernat de principiile raţiunii, bogăţia şi onorurile sînt motive de ruşine”. Acum, pînă să vreau ca protecţia statului Massachusetts să se extindă asupra mea şi în cine ştie ce port îndepărtat din sud, unde libertatea mea e în pericol, sau pînă să-mi construiesc prin forţe proprii o reşedinţă, printr-o întreprindere paşnică, îmi pot permite să refuz supunerea faţă de Massachusetts şi dreptul lui asupra averii şi vieţii mele. Mă costă mai puţin, în toate sensurile, să suport pedeapsa de nesupunere faţă de Stat, decît dacă m-aş supune. M-aş simţi mai puţin valoros, în caz contrar.
Acum cîţiva ani, Statul m-a abordat în numele bisericii şi mi-a cerut imperativ să plătesc o anumită sumă de bani pentru sprijinirea unui cleric la ale cărui slujbe mergea şi tatăl meu, însă la care eu, unul, nu fusesem niciodată. „Plăteşte, mi-a spus, sau vei fi băgat la închisoare”. Am refuzat să plătesc. Dar, din păcate, alţii au considerat că e potrivit să plătească. Nu văd de ce învăţătorul trebuie să plătească pentru a-l sprijini pe preot şi nu preotul pentru învăţător: căci eu nu eram învăţător angajat de Stat, ci mă întreţineam prin subscripţii benevole. Nu văd de ce n-ar prezenta şi şcoala nota ei de plată, făcînd Statul să-i răspunde la această cerere, la fel ca şi biserica. Cu toate acestea, la cererea înalţilor funcţionari ai municipalităţii, am consimţit să dau o declaraţie în scris, cam aşa: „Înştiinţez prin prezenta pe toată lumea că eu, Henry Thoreau, nu doresc să fiu considerat membru al vreunei societăţi la care nu am aderat”. I-am dat-o perceptorului de la primărie şi cred că o mai are. Statul, aflînd astfel că nu doresc să fiu considerat membru al acelei biserici, nu mi-a mai adresat de atunci nici o cerere de acest gen; totuşi mi-a spus că, atunci cînd a făcut-o, nu-şi făcea decît datoria. Dacă le-aş fi ştiut numele, aş fi trecut în detaliu toate societăţile pentru care n-am semnat nici un angajament, însă n-am ştiut unde să găsesc o listă completă.
N-am plătit nici un  fel de dări timp de şase ani. Pentru asta am fost trimis la închisoare, preţ de o noapte; şi, în vreme ce stăteam şi contemplam pereţii din piatră solidă, de trei-patru picioare grosime, uşa din fier şi lemn, de un picior grosime, şi zăbrelele din fier care filtrau lumina, n-am putut să nu fiu şocat de neghiobia acelei instituţii, care m-a tratat ca şi cînd aş fi fost o adunătură de carne, sînge şi oase, numai bună de întemniţat. Mă tot întrebam dacă asta o fi fost, la urma urmei, concluzia la care ajunsese cu privire la cea mai bună întrebuinţare pe care-ar fi putut să mi-o dea şi dacă nu-i venise niciodată ideea să profite cumva de serviciile mele. Am văzut că, dacă între mine şi concetăţenii mei era un perete de piatră, mai exista unul, mult mai greu de sărit sau de sfărîmat, pentru ca şi ei să devină la fel de liberi cum eram eu. Pentru o clipă nu m-am mai simţit întemniţat iar zidurile mi s-au părut a fi o mare risipă de piatră şi de mortar. M-am simţit ca şi cînd aş fi fost singurul cetăţean al acestui oraş care şi-a plătit dările. Ei nu ştiuseră, pur şi simplu, cum să mă trateze, şi se comportaseră cu mine ca nişte neamuri proaste. În fiecare ameninţare de-a lor şi în fiecare compliment era cîte-o greşeală gravă; căci ei îşi închipuiseră că dorinţa mea cea mai mare era aceea de a sta de cealaltă parte a zidului ăluia de piatră. N-am putut decît să zîmbesc, văzînd cu cîtă pricepere au încuiat uşa peste meditaţiile mele, care i-au urmat afară, fără permis de trecere şi fără nici o piedică – iar acestea erau cu-adevărat periculoase. Cum nu mă puteau atinge pe mine, ei au rezolvat problema pedepsindu-mi trupul; ca un băieţel care, neputînd ajunge la persoana pe care are pică, să răzbună pe cîinele acesteia. Mi-am dat seama că Statul e cam sărac cu duhul, că era timorat ca o femeie singură cu lingurile ei de argint, că nu e în stare să-şi deosebească prietenii de duşmani – şi mi-am pierdut orice urmă de respect pentru el, dar mi s-a făcut şi milă.
Aşadar, Statul nici n-are defel intenţia să se confrunte cu spiritul omului, în sens intelectual sau moral, ci numai cu trupul lui, cu simţurile. Statul nu e înarmat cu inteligenţă superioară sau cu onestitate, ci numai cu forţă fizică superioară. Iar eu nu m-am născut pentru a fi forţat. Eu respir în felul meu. Hai să vedem cine-i mai tare. Ce forţă are mulţimea? Mă poate obliga doar să mă supun unei legi mai presus de mine. Mă forţează să devin asemenea ei.  Însă eu n-am auzit ca oamenii să fie forţaţi să trăiască într-un anumit fel sau în altul de masele de oameni. Păi, ce fel de viaţă ar mai fi aceea? Dacă dau de-un guvern care-mi spune „Banii sau viaţa!”, de ce să mă grăbesc să-i dau banii? Poate că e la mare ananghie şi nu ştie cum să facă rost de bani, însă nu e treaba mea să-l ajut. Să se ajute singur, aşa cum fac şi eu. Nu e cazul să ne pierdem noi timpul plîngîndu-i de milă. Eu nici nu mă simt responsabil cu bunul mers al maşinii societăţii şi nu-s nici fiul inginerului care-a făcut-o. Eu ştiu doar că atunci cînd o ghindă nimereşte în pămînt lîngă o castană, nici una din ele nu rămîne inertă, făcîndu-i loc celeilalte, ci că amîndouă se supun propriilor legi, răsărind, crescînd şi înflorind, cum pot şi ele, pînă cînd una o eclipsează şi o distruge pe cealaltă. Dacă o plantă nu poate trăi conform propriei naturi, atunci moare; aşa-i şi omul.

*   *   *
Noaptea la închisoare era ceva nou şi destul de interesant. Cînd am intrat eu acolo, deţinuţii, cu mînecile cămăşilor suflecate, stăteau în uşă, discutînd şi bucurîndu-se de aerul serii. Însă gardianul a spus: „Gata, băieţi, e timpul să-ncui”. Aşa că s-au împrăştiat, şi le-am auzit paşii, în vreme ce se-ntorceau în celulele goale. Colegul meu de celulă mi-a fost prezentat de gardian ca „un tip a-ntîia şi deştept”. Cînd s-a-nchis uşa, mi-a arătat unde să-mi pun pălăria, dar şi cum mai aranjase el diverse lucruri pe-acolo. Încăperile erau văruite o dată pe lună, iar ăsta cred că era cel mai simplu mobilat şi, probabil, cel mai curat apartament din oraş. Normal, colegul meu voia să ştie de unde veneam şi ce mă adusese acolo; iar cînd i-am spus, l-am întrebat şi eu cum a ajuns la puşcărie, presupunînd, desigur, că era un om cinstit; şi, după cum merg treburile pe lumea asta, cred că era. „De ce mă acuză ei c-am dat foc la hambar? N-am făcut eu aşa ceva!” După cum mi-am putut da seama, beat fiind, se culcase într-un hambar şi îşi fumase acolo pipa; şi, aşa, hambarul a luat foc. Omul avea reputaţia de a fi inteligent şi îşi aşteptase procesul la puşcărie, mai bine de trei luni – şi mai avea de aşteptat încă pe-atît; dar, de vreme ce intrase la „pension” degeaba şi mai credea şi că e bine tratat, era aproape domesticit şi mulţumit.
El ocupa locul de la o fereastră iar eu de la cealaltă; şi-am înţeles că, dacă stai mai mult la puşcărie, principala ta ocupaţie ajunge să fie uitatul pe fereastră. Nu după mult timp, citisem toate inscripţiile de pe pereţi şi examinasem locurile prin care evadaseră foşti deţinuţi, văzusem gratiile tăiate şi ascultasem istoria diverşilor ocupanţi ai încăperii, aflînd astfel că şi aici există o istorie şi legende, care n-au circulat niciodată în afara zidurilor închisorii. Probabil că aici e singurul loc din oraş unde se compun versuri, care apoi sînt tipărite, dar nu şi difuzate. Mi s-a arătat şi o lungă listă cu poeme compuse de nişte tineri care au fost descoperiţi cînd încercau să evadeze şi care, mai apoi, s-au răzbunat, cîntîndu-le.
L-am bombardat pe colegul meu cu o mulţime de întrebări, de teamă că s-ar putea să nu-l mai văd niciodată. Într-un tîrziu, acesta mi-a arătat care era patul meu şi m-a lăsat pe mine să sting lampa.
Era ca o călătorie într-o ţară îndepărtată, pe care nu mă aşteptasem nicicînd s-o văd şi unde să stau pentru o noapte. Mi se părea că nu auzisem niciodată pînă atunci bătăile ceasului din turn şi zgomotele oraşului, seara; fiindcă noi dormeam cu fereastra deschisă, care se afla dincoace de gratii.
Mi-a fost dat să văd în lumina Evului Mediu tot oraşul meu natal, Concord, care s-a transformat într-un curent de apă asemănător cu al Rinului, iar prin faţa ochilor mi-au trecut tot felul de viziuni despre cavaleri şi castele. Erau acolo vocile vechilor locuitori ai burgurilor, pe care le auzeam pe străzi. Eram un spectator şi un auditor involuntar a tot ce se făcea şi se spunea în bucătăria hanului din satul vecin – o experienţă cu totul nouă şi rară pentru mine. Era o imagine foarte apropiată de aceea a oraşului meu, iar eu parcă eram aievea acolo. Nu-i văzusem niciodată pînă atunci instituţiile. Iar aceasta e una dintre instituţiile sale deosebite, căci era într-o reşedinţă de comitat. Şi-am început să înţeleg şi cam cu ce se îndeletniceau locuitorii.
Dimineaţa ni s-a dat micul dejun, în nişte castroane dreptunghiulare din tablă, făcute astfel încît să intre numai bine printr-o gaură din uşă, pline cu ciocolată caldă, împreună cu cîte-o bucată mare de pîine neagră şi cu cîte-o lingură alături. Mai tîrziu, cînd ni s-a cerut să restituim vesela, m-am cam necăjit la gîndul că trebuia să dau înapoi şi pîinea care-mi rămăsese, însă camaradul meu a sesizat şi mi-a spus c-ar trebui s-o păstrez pentru prînz sau pentru cină. Nu mult după asta, lui i s-a dat drumul afară, ca să muncească la cositul fînului de pe-o pajişte din apropiere, unde se ducea zilnic şi de unde n-avea să se întoarcă pînă la amiază; aşa că mi-a urat să am parte de-o zi bună, adăugînd că nu credea că avea să mă mai vadă.
Cînd am ieşit din închisoare – fiindcă a intervenit cineva şi mi-a plătit dările – nu mi-am dat seama imediat ce mari schimbări surveniseră, în genere, în exterior, aşa cum colegul meu de celulă putea sesiza cine intrase acolo de tînăr şi ieşise cu părul sur; şi, totuşi, cînd am dat ochii cu lumea de-afară – oraşul, Statul şi ţara –, am văzut că se petrecuse o schimbare, mai mare chiar decît oricare dintre cele pe care le provoacă simpla trecere a timpului. Am văzut cu şi mai multă limpezime Statul în care trăiam. Am văzut în ce măsură mă puteam bizui pe oamenii între care îmi duceam zilele, ca buni vecini şi prieteni. Mi-am dat seama că prietenia lor era doar una de vreme caldă şi că ei nu-şi prea propuneau să facă bine în jurul lor; că, prin prejudecăţile şi superstiţiile lor faţă de mine, alcătuiau un fel de rasă distinctă, precum chinezii sau malaezienii, care, prin sacrificarea propriei omenii, nu-şi asumau nici un risc, nici măcar pentru bunurile lor; că,  la urma urmelor, nu prea aveau ei nobleţe, ci îl tratau pe hoţ aşa cum îi trata şi el pe ei, dar sperau să-şi salveze sufletele prin tot soiul de ritualuri vane, prin cîteva rugăciuni şi, din cînd în cînd, prin mersul cu o admirabilă rectitudine pe nişte căi inutile. S-ar putea să-mi judec vecinii cu prea multă asprime, căci, după cum cred, mulţi dintre ei nici nu sunt conştienţi că au în oraşul lor o astfel de instituţie precum închisoarea.
În orăşelul nostru se obişnuia ca, atunci cînd un amărît de datornic ieşea din închisoare, cunoscuţii lui să-l salute privindu-l printre degetele încrucişate ale mîinilor, care simbolizau astfel gratiile de la fereastra puşcăriei – „Hei, cum stăm?”. Vecinii mei nu m-au salutat aşa: s-au uitat mai întîi la mine, apoi unii la alţii, ca şi cînd eu mă întorsesem dintr-o lungă călătorie. Or, eu fusesem băgat la puşcărie ca şi cînd cineva m-ar fi trimis la cizmărie, să-i aduc un pantof de la reparat. A doua zi, dimineaţă, cînd mi-am terminat „comisionul”, făcînd şi un fel de paradă de circumstanţă, m-am alăturat unui grup de petrecăreţi care mergeau la o sărbătoare a afinelor, nerăbdători să se pună sub comanda mea; şi, în jumătate de oră – fiindcă-mi înhămaseră calul în mare grabă – mă aflam în mijlocul unei pajişti cu afini, pe unul dintre cele mai înalte dealuri din împrejurimi, la două mile distanţă de oraş – iar acolo nu mai era nici un stat prin preajmă, ca să-l văd.
Asta e toată povestea cu „Închisorile mele”.
N-am refuzat niciodată să achit taxa de drum, din cauză că eu vreau să fiu un bun vecin, la fel de mult pe cît îmi doresc să fiu un rău supus; iar în privinţa sprijinirii şcolilor, acum îmi fac meseria, aducîndu-mi contribuţia la instruirea concetăţenilor mei. Nu există nici un articol din nota de plată a impozitelor pe care să nu vreau să-l plătesc. Ceea ce vreau e doar să refuz supunerea faţă de Stat, să mă retrag din el şi să mă ţin la distanţă faţă de el, efectiv. Nu mă interesează să urmăresc traseul banilor mei, chiar dacă asta ar fi posibil, pînă cînd aceştia ajung la cineva care-şi cumpără o armă cu care intenţionează să împuşte vreun om – în fond, dolarul e nevinovat –, însă efectele supunerii mele mă interesează. De fapt, eu îi declar statului război, pe tăcute, în felul meu, dar voi face uz şi voi profita de orice avantaj asupra lui, cum se obişnuieşte în astfel de cazuri.
Dacă, din simpatie pentru Stat, se vor găsi alţii care să plătească taxele ce mi se pretind mie, ei nu vor face decît ceea ce au mai făcut deja, cînd erau ei în cauză, sau, mai degrabă, vor instiga la nedreptate într-o măsură mai mare chiar decît aceea pe care o pretinde Statul. Dacă ei plătesc o taxă dintr-un interes prost înţeles faţă de individul taxat, pentru a-i salva bunurile sau pentru a împiedica arestarea lui, asta se-ntîmplă numai din cauză că n-au cumpănit cu înţelepciune pînă unde să-şi lase propriile sentimente să se interfereze cu binele public.
Aceasta este, aşadar, poziţia mea din prezent. Un om, însă, nu poate sta prea multă vreme în gardă, într-un asemenea caz, decît dacă acţiunile sale sînt influenţate de îndîrjire sau de o perspectivă neadecvată faţă de opiniile celorlalţi. Dar să-l lăsăm să vadă singur dacă nu cumva face doar ceea ce-i este în fire, lui şi clipei.
Uneori mă gîndesc, vai, că aceşti oameni, bine intenţionaţi, sînt doar ignoranţi; că ar fi procedat mai bine, probabil, dac-ar fi ştiut cum; aşa că, de ce să-ţi mai superi vecinii, făcîndu-i să te trateze aşa cum n-ar fi înclinaţi s-o facă? Însă iar mă gîndesc: ăsta nu e un motiv să fac la fel ca ei – sau să permit ca şi alţii să aibă parte de un asemenea necaz, sau poate de unul mai mare. Şi iarăşi îmi spun, uneori: dacă atîtea milioane de oameni, fără entuziasm, fără voinţa de a face rău, fără nici un fel de sentiment personal, îţi cer doar cîţiva şilingi, fără a putea – fiindcă aşa sînt ei, constitutiv – să-şi retracteze ori să-şi amendeze o astfel de cerere, şi fără posibilitatea, din partea mea, de a face apel la ajutorul altor milioane de oameni, atunci de ce să te expui unei asemenea forţe brute? Tu nu rezişti la foame şi la frig, la vînturi şi valuri, oricît te-ai împotrivi; în mod tacit, şi tu subscrii la o mie de necesităţi similare. Nu intri nici tu în foc degeaba. Dar, în măsura în care eu cred că această forţă nu e una cu totul brută, ci şi umană, parţial, şi cum consider că mă aflu în relaţie cu acele milioane de oameni, dar şi cu altele, şi nu cu nişte forţe brute sau cu lucruri fără suflet, cred că un astfel de apel este posibil, mai ales dacă porneşte în primul şi-n primul rînd de la ei spre Creator şi, mai apoi, de la ei către ei înşişi. Dar dacă intru în chip deliberat în foc, nu mai pot să fac apel la  Creatorul focului şi nu-mi rămîne decît să mă blamez singur. Dacă m-aş putea convinge că am vreun drept să mă mulţumesc cu oamenii aşa cum sînt, pentru a-i trata ca atare şi nu, în anumite privinţe,  conform cerinţelor şi aşteptărilor mele cu privire la ceea ce-ar trebui să fie ei ca oameni, atunci, aidoma unui bun musulman sau a unui fatalist, ar trebui să-mi dau silinţa să fiu mulţumit cu lucrurile aşa cum sînt şi să spun că asta e voinţa Domnului. Însă, mai presus de orice, există o mare diferenţă între această rezistenţă şi împotrivirea faţă de o forţă pură, brută sau naturală, căreia eu îi pot face faţă cu oarecare succes; iar apoi eu nu mă aştept, ca Orfeu, să schimb natura unor pietre, a unor copaci sau a unor sălbăticiuni.
Eu nu doresc să mă cert cu vreun om sau cu vreo naţiune. Nu vreau să despic firul în patru, să fac comparaţii discriminatorii sau să mă ridic singur în slăvi fiindcă aş fi mai bun decît vecinii mei. Mai degrabă, pot spune, eu caut o scuză pentru a mă conforma legilor pămînteşti. Doar că nu sînt prea pregătit să mă conformez. Iar în legătură cu asta am motive să fiu chiar bănuitor, în ce mă priveşte: în fiecare an, cînd vine perceptorul, mă pomenesc că-s dispus să reexaminez faptele şi poziţia guvernului naţional şi a celui al statului Massachusetts, dar şi spiritul oamenilor, pentru a  găsi vreun pretext ca să mă conformez acestora.

„Trebuie să ne iubim ţara ca pe părinţii noştri
Şi dacă vreodată ne vom înstrăina
Iubirea sau ştiinţa de a o venera,
Să-i respectăm cuvîntul şi să-i arătăm sufletului
Natura conştiinţei şi a credinţei noastre
Şi nu dorinţa de putere sau de beneficii.”

Eu am convingerea că, în curînd, Statul va fi în stare să preia de la mine munca de acest fel în mîinile sale, iar atunci eu nu voi fi cu nimic un patriot mai presus de concetăţenii mei. Privită dintr-o perspectivă mai joasă, Constituţia, cu toate erorile ei, este foarte bună; legea şi curţile de justiţie sînt foarte respectabile; chiar şi acest Stat şi acest guvern american sînt, în multe privinţe, demne de admirat iar lucrurile, dar-ar Domnul, sînt rareori chiar aşa cum au fost descrise aici; însă, dintr-un punct de vedere mai înalt, chiar din cel mai înalt, cine poate spune ce sunt toate astea şi dacă merită să te gîndeşti la ele?
Totuşi, guvernul nu mă îngrijorează prea mult şi îi voi consacra cît mai puţine din gîndurile mele. Chiar şi pe lumea asta, eu unul n-am prea trăit sub guvernări. Dacă un om are gîndirea, fantezia şi imaginaţia libere, chiar dacă multă vreme nici nu e conştient de condiţia lui, conducătorii şi reformatorii nesăbuiţi nu-l pot deranja în chip fatal. Eu ştiu că cei mai mulţi oameni gîndesc altfel decît mine; dar cei ale căror vieţi sînt consacrate, prin profesie, studierii acestor subiecte, sau a unora înrudite, mă mulţumesc la fel de puţin ca oricare alţii. Oamenii de stat şi legiuitorii, complet absorbiţi de instituţiile lor, nu abordează niciodată aceste probleme clar şi deschis, atunci cînd le studiază. Ei vorbesc întruna despre o societate aflată în mişcare şi nu-şi găsesc liniştea fără ea. Aceştia pot fi oameni cu o anumită experienţă şi cu discernămînt, care, fără îndoială, au inventat nişte sisteme ingenioase şi chiar folositoare, pentru care, sincer, le mulţumim. Însă toată inteligenţa şi toată competenţa lor se manifestă între anumite limite, nu foarte largi. Ei au înclinaţia de a uita că lumea nu e guvernată de înţelepciune şi de utilitate. Webster nu priveşte niciodată culisele guvernării şi, de aceea, nici nu poate vorbi cu autoritate despre ea. Cuvintele lui sînt înţelepte doar pentru acei legiuitori care nu au în vedere nici un fel de reformă esenţială a guvernării existente; însă pentru cei care concep legi fundamentale, el nici măcar nu-şi aruncă privirea asupra subiectului. Sînt convins că există şi unii a căror putere de reflecţie limpede şi plină de miez legată de această temă vor reliefa în curînd limitele nivelului său de gîndire şi de generozitate. Şi totuşi, prin comparaţie cu profesiunile de credinţă ieftine ale celor mai mulţi reformatori şi cu înţelepciunea şi mai de doi bani, în genere, a discursului politicienilor, vorbele lui sunt aproape singurele de valoare şi de bun simţ, iar pentru asta trebuie să-i mulţumim lui Dumnezeu. Prin comparaţie cu ei, el e totdeauna puternic, original şi, mai presus de orice, practic. Însă principala calitate a lui nu e înţelepciunea, ci prudenţa. Adevărul juristului nu e Adevărul, ci consecvenţa sau o anume utilitate consecventă. Adevărul e totdeauna în armonie cu el însuşi, nefiind preocupat să releve, în primul rînd, că nedreptatea poate fi consecventă cu facerea răului. Webster merită să fie numit, cum a şi fost, de altfel, Apărătorul Constituţiei. El nu dă, realmente, decît lovituri defensive. Nu e un lider, ci un adept. Liderii lui sunt oamenii de la ’87. „Eu n-am făcut nici un efort”, spune el, „şi nici nu mi-am propus să fac vreun efort; n-am sprijinit nici un efort, nici n-am vrut să încurajez vreun efort pentru a strica înţelegerea iniţială, pe care fiecare Stat a făcut-o la intrarea în Uniune.”  Cu gîndul, încă, la legitimitatea pe care Constituţia o conferă sclaviei, el spune: „Din cauză că a fost parte a pachetului legislativ originar, să rămînă aşa”. Fără a se împotrivi propriei perspicacităţi şi propriei inteligenţe, el este, totuşi, incapabil, pur şi simplu, să scoată un fapt din încrengătura relaţiilor lui politice şi să-l privească aşa cum stă el în mod absolut la dispoziţia intelectului – ceea ce, de pildă, îi incumbă oricărui om, aici, în prezentul american, cu privire la sclavie –, ci se aventurează, sau e constrîns, ca, în vreme ce susţine că vorbeşte la modul absolut şi ca persoană particulară, să dea un astfel de răspuns îngrozitor la întrebarea: de unde pot fi deduse anumite îndatoriri sociale, noi şi singulare? Spune el: „Modul în care trebuie reglementată sclavia, în statele unde aceasta există, rămîne la aprecierea guvernelor respectivelor state, sub răspunderea propriului electorat, conform legilor generale ale proprietăţii, ale umanităţii, ale justiţiei şi ale lui Dumnezeu. Asociaţiile constituite aiurea, răsărite dintr-un sentiment de omenie sau din alte cauze, nu au nici un fel de a face cu asta. Acestea nu au primit nici o încurajare din partea mea şi nici nu o vor primi”. [Extrasele acestea au fost adăugate după susţinerea conferinţei – H.D.T.]
Cei care nu cunosc nici o sursă mai pură a adevărului, care n-au mers mai departe pe firul lui, se sprijină, chiar cu înţelepciune, pe Biblie şi pe Constituţie şi-l sorb de acolo cu veneraţie şi omenie; însă cei care privesc în direcţia din care vine adevărul, văzînd cum acesta se scurge fie într-un lac, fie într-un iaz, îşi adună încă o dată toată energia şi merg la izvorul primar.
În America nu s-a ivit încă nici un om cu geniul legislaţiei. De altfel, asemenea genii sînt rare şi în istoria omenirii. Oratori, politicieni şi persoane cu darul elocinţei există cu miile; dar nici un vorbitor n-a deschis gura pînă acum ca să spună cine este în stare să rezolve cele mai tulburătoare şi mai dezbătute probleme ale zilei. Nouă ne place elocinţa doar de dragul ei şi nu pentru vreun adevăr pe care aceasta l-ar putea formula sau pentru vreun fel de eroism pe care l-ar putea instaura. Legiuitorii noştri n-au descoperit încă, prin comparaţie, care este, pentru o naţiune, deosebirea de valoare dintre comerţul liber şi libertatea propriu-zisă, uniune şi rectitudine morală. Ei nu au deloc geniul sau talentul de a vedea, comparativ, problemele simple ale fiscalităţii şi finanţelor, ale comerţului, producţiei şi agriculturii. Dacă, pentru orientare, am fi lăsaţi exclusiv la discreţia deşteptăciunii verbioase a politicienilor din Congres, necorectată de experienţa practică şi de plîngerile poporului, America nu şi-ar mai menţine rangul ei între naţiuni. Deşi poate că nu am dreptul s-o spun, amintesc totuşi că Noul Testament a fost scris de optsprezece secole; şi atunci, unde este legiuitorul înzestrat cu înţelepciune şi cu destul talent pentru a folosi lumina pe care Sfînta Scriptură o aruncă asupra ştiinţei de a legifera?
Autoritatea guvernului, chiar dacă aş subscrie la ea – căci m-aş supune cu dragă inimă celor ce ştiu şi pot s-o aplice mai bine decît mine, ba, în unele privinţe, chiar şi celor care nici nu ştiu şi nici nu pot s-o facă la fel de bine – este una impură: pentru a fi îndreptăţită, ea trebuie să aibă legitimitatea şi consimţămîntul celor guvernaţi. Ea nu poate avea nici un drept natural asupra persoanei şi proprietăţii mele decît dacă sînt şi eu de acord cu asta. Trecerea de la o monarhie absolută la una limitată şi de la una limitată la democraţie este o evoluţie către adevăratul respect faţă de individ. Chiar şi filosoful chinez era destul de înţelept pentru a privi individul ca bază a imperiului. Însă democraţia, aşa cum o cunoaştem noi, să fie oare ultima treaptă posibilă a dezvoltării în materie de guvernare? N-ar fi oare posibil să facem un pas înainte spre cunoaşterea şi organizarea drepturilor omului? Nu va exista niciodată un Stat cu adevărat liber şi iluminat, care să ajungă să recunoască individul ca pe o forţă independentă şi de rang înalt, de la care să derive propria forţă şi autoritatea statală, tratîndu-l pe individ în consecinţă? Mă încînt singur, imaginîndu-mi un Stat care, în sfîrşit, să-şi poată permite să fie drept cu toţi oamenii şi care să trateze individul cu respect, ca pe un vecin; căruia nici măcar să nu-i treacă prin minte că ar putea fi inconsecvent cu propria modalitate de susţinere dacă unii indivizi ar dori să se ţină la distanţă de el, fără să se atingă de el, fără să se amestece cu el, dacă şi-au îndeplinit îndatoririle de vecini şi de semeni umani. Un Stat care ar purta un asemenea fruct, şi care ar suporta ca acesta să se desprindă de pe el îndată ce s-a copt, ar pregăti calea spre un Stat şi mai glorios şi aproape desăvîrşit, pe care de asemenea mi l-am imaginat, dar pe care, încă, nu l-am văzut nicăieri.

1 “That government is best which governs least” – o frază celebră, citată adesea şi, uneori, atribuită în mod greşit lui Thomas Jefferson sau lui Thomas Paine, care îi aparţine în realitate lui Thoreau. El parafrazează, de fapt, motoul revistei The United States Magazine and Democratic Review, “The best government is that which governs least”  – „Cel mai bun guvern e acel care, cel putin, guvernează.” (n.t.).

Versiunea română © 2008 – Viorel Ştefănescu
sursa: centrul-cultural-pitesti.ro

Regele meu

Bunica mea a cerut să fie insoţită
în greaua trecere a vămilor cereşti
de un portret
al unui domn,
strecurat sub rever
ca un mister.

Prost educat şi lipsit de înţelegere,
am crezut, la vârsta minciunilor de alţii mestecate,
că domnul nu e decât un amant
pe care eu, juvete, aruncat în joc,
n-am voie să-l mărturisesc.

Urcat în pod, după comuniunea sa din groapă
-dragoste, pe veci aşezată-
am descoperit figura celui ales,
în pagini de sepia
era Regele meu.

din ultimul volum  al lui Marius Ghilezan, “Ţigara unui viitor de paie” , Editura Corint, mai 2011

Sursa: http://despredemnitate.wordpress.com

Dascălul meu, excelentul şi regretatul anatomist şi chirurg Tiberiu Ciobanu, avea obiceiul ca în timpul disecţiilor să prezinte studenţilor, în funcţie de organul sau aparatul studiat, diverse manopere chirurgicale, ce aveau să îşi dovedească utilitatea în practica medicală de mai apoi.
Ţin minte cum, ajungând la traseul arterei uterine, doctorul Ciobanu ne-a arătat pe cadavru manopera urgentă a clampării acesteia, în cazul temutei rupturi uterine, la gravida în travaliu. Ca de obicei, îşi însoţea demonstraţia cu descrierea gravă a fiecărei etape, rostind apăsat cuvintele, cu patetism dozat, în funcţie de ipoteticul dramatism al cazului: „Parturienta este pe masă, tensiunea arterială scade vertiginos, sunteţi singuri!… Singuri la Cucuieţii din Deal!” – clasica localitate inexistentă, menită fie eroicei afirmări medicale, fie rătăcirii proaspătului absolvent pe drumul alcoolismului şi preacurviei rurale, se ştie, cea mai periculoasă. „Nu alergaţi după un doctor! Dimpotrivă: vă amintiţi dintr-o dată că sunteţi doctor… Luaţi o pensă chirurgicală, dreaptă. O închideţi. Tuşaţi. Când aţi ajuns cu degetele în fundul de sac vaginal lateral, strecuraţi pensa pe lângă ele, străpungeţi cu ea fundul de sac, o deschideţi, o împingeţi înainte şi prindeţi în ea tot ce e acolo. Cu siguranţă, printre altele, veţi clampa şi artera uterină. Important este să opriţi hemoragia. Celelalte stricăciuni cauzate de manoperă – nervi, ureter ciupit – se vor repara ulterior, operator. Dar! – şi glasul dascălului urca ameninţător ca o sabie: să nu faceţi niciodată această manevră, dacă nu aţi mai făcut-o înainte măcar o dată”.

Trebuie să recunosc: vreme de peste douăzeci de ani, Dumnezeu m-a ferit de o astfel de situaţie şi, cred eu, intenţia Atotputernicului a fost aceea de a le feri de rău mai cu seamă pe gravide. În ciuda acestei indulgente realităţi, mi-am amintit nu o dată sfatul doctorului Ciobanu, graţie nenumăratelor mele contacte cu oficialii din domeniul protecţiei mediului, faptul dovedind şi strânsa legătură dintre medicina umană şi medicina Terrei, precum şi flagrantul eşec al amândurora: acela de a vindeca omul şi Pământul de boala omului.

Motivându-mi, prin viu grai sau în scris, lipsa atitudinii lor restrictive, de reală „protecţie a mediului”, implicit neavute şi de instituţiile statului atunci când un idiot cu bani strica natura – o pădure, un curs de apă, un habitat sălbatic –, invariabilul răspuns al acestor oficiali fără vocaţie fusese: „Păi nu este zonă protejată”. Altcumva spus, dacă tot un oficial, anterior, nu legalizase sau abolise unui ţinut statutul de „arie protejată”, el nu trebuia apărat şi acolo se putea întâmpla orice: investiţii, poluare, vânătoare; aberaţia privind deopotrivă speciile de necuvântătoare, unele fiind „protejate”, altele nu.

Era prin 1976 când am descope­rit într-o librărie cartea Pescuit pe ape de munte, scrisă de Paul Decei. Acesteia i-a urmat – printre altele, ale aceluiaşi silvicultor de excepţie, îndrăgostit până la sacrificiu de natură –, cea intitulată Lacuri de munte, drumeţie şi pescuit. Titlul acesteia din urmă este mai aproape de realitatea ambelor scriituri, pentru care pescuitul păstrăvilor şi lipanilor este doar pretextul unor peregrinări cumpătate: ele sunt ghiduri montane. Din paginile lor, autorul întinde drumeţului – pescar sau nu – o generoasă mână de cunoscător al Carpaţilor. Drumuri, drumeaguri, poteci, piscuri şi căldări, izvoare, pâraie, râuri, lacuri, adăposturi alpine şi cabane modeste, toate îşi găsesc loc între coperţi. Informaţii precise, atât de trebuincioase celui pornit pe jos şi cu cortul spre sihăstrii, hărţi, schiţe batimetrice şi fotografii stau mărturie despre cum a fost, iar acum, despre ce s-a distrus şi a pierdut România, sub lideri ignoranţi, în douăzeci de ani de libertate isterică.

În cărţile pomenite, la „cuprins” însemnasem cu câte o liniuţă râurile şi lacurile lângă care mi-am ridicat cortul. Nu puţine, după cum nu puţine rămăseseră în aşteptare. Nu atât generozitatea pescărească a acestor ape mi-a rămas în minte – fără îndoială, marcă de sănătate a naturii, astăzi, una de neînchipuit aici – cât curăţenia, liniştea, solitudinea şi întregul vieţii sihăstriilor în care pătrundeau doar cei care trebuie. Cei pentru care muntele era fiinţă cu duh, nu doar un neînsufleţit teren cu „oportunităţi” – de construit drumuri şi hoteluri, de exersat şoferia fără reguli, de hăulit şi ascultat manele, de făcut grătare, beţii straşnice şi vetre de foc pline cu gunoaie; cei pentru care râurile înspumate, cele care scăpaseră de giganticele acumulări hidroelectrice – şi erau multe! – însemnau fluide cărări dumnezeieşti, menite traiului semenilor cu solzi.

De câtva timp, ici şi colo, pe râurile din cărţile lui Paul Decei, nişte idioţi bogaţi îşi construiesc hidrocentrale private. În văile declarate cândva „fond rezervat de interes republican, destinat reproducerii păstrăvului”, apa este confiscată de conducte gigantice şi albiile rămân seci. Fiind de sorginte „comunistă”, protecţia vieţii trebuia abolită, chiar cu preţul vieţii, până şi aici. Doar e capitalism.

NICOLAE R DĂRĂMUŞ
sursa: jurnalul.ro

��n ţările dezvoltate economic, o diplomă universitară nu mai conferă, cum se întâmpla până nu demult, siguranţă financiară. Despre vise de mărire şi fabrica de ace a lui Adam Smith.

Milioane de absol­venţi de liceu din lumea bogată şi‑au luat zilele acestea, cu lacrimi în ochi, la revedere de la părinţi şi au început o viaţă nouă la universitate. Unii sunt atraşi de o pasiune pură pentru învăţătură. Dar indiferent de pasiuni, majoritatea consideră că, dacă vor petrece trei sau patru ani la facultate – acumulând în acest timp o datorie uriaşă –, îşi vor impulsiona şansele de a prinde o slujbă sigură şi bine plătită.
Călăuza şi rafala. Oamenii mai în vârstă din jurul lor le‑au spus mereu că educaţia este cea mai bună cale pentru a atinge înzestrările necesare succesului într‑o lume globalizată. Pledoaria obişnuită afirmă că lucrătorii „cu gulere albastre“ vor vedea cum locurile lor de muncă se mută peste hotare sau sunt preluate de roboţi. Cei cu studiile neterminate vor trebui să se obişnuiască cu o viaţă nesigură, mereu strâmtoraţi cu banii. Dar elita, absolvenţii de facultate, va avea lumea la picioare.

Există dovezi care susţin acest punct de vedere. Un studiu recent realizat de Centrul pentru Educaţie şi Forţă de Muncă de la Universitatea Georgetown demonstrează că „obţinerea unei diplome de învăţământ postsecundar merită aproape întotdeauna osteneala“. Calificările educaţionale sunt corelate strâns cu veniturile: în prezent, un american absolvent de facultate se poate aştepta să câştige 3,6 milioane de dolari în timpul vieţii, în timp ce unul care a terminat numai liceul se poate aştepta la doar 1,3 milioane.

S‑ar putea ca decalajul dintre salariaţii cu mai multă şcoală şi cei cu mai puţină să se mărească. Un studiu din 2002 a dezvăluit că o persoană cu facultate se poate aştepta să câştige cu 75% mai mult după o viaţă de muncă decât una care a făcut doar liceul. În zilele noastre, bonusul a crescut mult.

Dar este oare trecutul o călăuză de încredere pentru viitor? Sau ne aflăm la începutul unei noi faze în relaţia dintre locurile de muncă şi educaţie? Există motive serioase să credem că vechile tipare sunt pe cale să se schimbe – iar actuala scădere a cererii pentru absolvenţi de facultate occidentali, influenţată de recesiune, se va transforma într‑o schimbare structurală. Rafala de distrugere creativă ce a zguduit atât de mulţi muncitori în ultimele decenii începe să scuture acum şi elita cognitivă.

Puterea amatorilor. Aprovizionarea cu absolvenţi de facultate se amplifică rapid. Săptămânalul „The Chronicle of ­Higher Education“ a calculat că, între 1990 şi 2007, numărul de studenţi a crescut cu 22% în America de Nord, 74% în Europa, 144% în America Latină şi 203% în Asia. În 2007, aproximativ 150 de milioane de oameni urmau cursuri universitare în toată lumea, dintre care 70 de milioane în Asia. Ţările cu economii emergente – în special China – revarsă resurse de tot felul pentru a construi universităţi care să poată concura cu elita celor din America şi Europa. De asemenea, tot aici au apărut firme de servicii profesionale precum Tata Consulting Services sau Infosys, care preiau tineri absolvenţi şi îi transformă în programatori sau consultanţi în informatică de talie mondială. Cei mai buni şi mai inteligenţi din lumea bogată sunt siliţi tot mai des să concureze cu cei mai buni şi mai inteligenţi din ţările mai sărace, care sunt gata să muncească mai din greu pentru bani mai puţini.

În acelaşi timp, cererea pentru forţă de muncă educată se reconfigurează din cauza tehnologiei, cam în acelaşi fel în care s‑au reconfigurat cererea de forţă de muncă în agricultură în secolul XIX şi cea industrială în secolul XX. Computerele pot nu doar să îndeplinească sarcini mentale repetitive mult mai rapid decât fiinţele umane. De asemenea, ele pot să le ofere unor amatori puterea necesară pentru a face lucruri de care erau cândva capabili doar profesioniştii: de ce să angajezi un contabil în carne şi oase ca să îţi facă bilanţul, când există Turbotax (pachet informaţional pentru contribuabilii americani, lansat la mijlocul anilor ’80 – n.r.) care poate face acelaşi lucru, cu doar o fracţiune din costuri? Iar varietatea de sarcini pe care le pot prelua computerele se multiplică, odată ce programatorii le învaţă să se descurce printre ambiguităţi lingvistice şi de tonalitate.

Acces ameninţat. Mai mulţi econo­mişti, inclusiv Paul Krugman, au început să afirme că societăţile postindustriale vor ajunge să fie caracterizate nu de o creştere necontenită a cererii pentru lucrători educaţi, ci de o mare „excavaţie“, odată ce locurile de muncă de nivel mediu sunt distruse de dispozitive automatizate, iar creşterea numărului de slujbe de nivel superior se încetineşte. David Autor de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) subliniază că principalul efect al automatizării în era computerelor nu este faptul că distruge locurile de muncă ale muncitorilor, ci că distruge orice loc de muncă ce poate fi redus la secvenţe repetitive. Alan Blinder de la Universitatea Princeton susţine că slujbele în care absolvenţii de facultate au avut cele mai bune rezultate sunt, la drept vorbind, mult mai uşor de externalizat decât cele care furnizează venituri mici. Un post de instalator sau de şofer de camion nu poate fi externalizat în India. Dar unul de programator în informatică, da.

Pentru a face parte din unele dintre cele mai grozave bresle, cum ar fi medicina, avocatura sau învăţământul superior – ce asigură slujbe sigure şi bine plătite –, încă mai este obligatoriu să fi absolvit o universitate. Pe perioada secolului XX, aceste bresle s‑au descurcat de minune în a ridica bariere la intrarea lor – uneori pe bună dreptate (nimeni n‑ar vrea să fie operat de un frizer), alteori din motive egoiste. Dar aceste domenii încep să dea semne de slăbiciune. Ziarele duc o luptă sortită eşecului cu blogosfera. Universităţile îi înlocuiesc pe profesorii titulari cu alţii, fără asemenea grade. Firmele de avocatură transferă munca de rutină, cum ar fi „cercetarea“ (căutarea de acte relevante în cadrul unui proces), unor specialişti în căutare computerizată ca Blackstone Discovery. Chiar şi doctorii sunt ameninţaţi, odată ce pacienţii pot fi consultaţi şi li se recomandă tratamente online (de pildă în cadrul noilor centre de sănătate ale Walmart).

Vise şi fabrica de ace. Thomas Malone de la MIT consideră că aceste schim­bări – automatizarea, globalizarea şi liberalizarea – ar putea face parte dintr‑o schimbare mai mare: aplicarea diviziunii muncii la munca intelectuală. Exact aşa cum directorii de fabrică ai lui Adam Smith au despărţit producţia de ace în 18 operaţiuni diferite (în loc să facă un ac fiecare, lucrătorii s‑au specializat pe doar câteva, ceea ce a dus la creşterea de mii de ori a productivităţii – n.r.), la fel companiile despart tot mai mult producţia ce utilizează muncă intelectuală în felii tot mai subţiri. TopCoder toacă proiectele IT în bucăţele măsurate în biţi şi apoi le serveşte unei forţe de muncă formate din programatori liber‑profesionişti de pretutindeni.

Aceste schimbări vor ameliora fără îndoială productivitatea lucrătorilor intelectuali şi le vor permite consumatorilor să ocolească breslele care şi‑au extras până acum venituri superioare din serviciile oferite. De asemenea, vor permite multor lucrători intelectuali să se concentreze pe domeniile în care sunt cei mai buni şi să externalizeze sarcinile mai anoste. Dar reconfigurarea muncii intelectuale va face viaţa următoarelor generaţii de absolvenţi de facultate cu mult mai puţin predictibilă şi confortabilă. (sursa: The Economist)

Traducerea şi adaptarea de Şerban Enescu