Culturesti

O carte care mi-a satisfăcut nevoia de a vedea cât de fragilă e societatea şi cum totul se poate duce pe apa sâmbetei, foarte uşor.
Sincer, dintre toate calamităţile despre care am citit sau pe care le-am văzut în filme, orbirea lui Saramago e una dintre cele mai originale.
Epidemia care le fură [...]

Imi este din ce in ce mai greu sa pun nume personajelor, traim intr-o epoca in care suntem tot mai mult un numar si tot mai putin un nume. Societatea de azi nu vrea sa stie cum ma numesc, ci ce numere am: numarul cartii de credit, cel al codului pentru a extrage banii dintr-un [...]

Scrie Jose Saramago niste carti de ramai perplex asa, vreo doua ore dupa ce le termini (…) Evanghelia dupa Iisus Christos ia Noul Testament si inca vreo cateva apocrife despre viata lui Iisus si le desface bucati apoi le recompune intr-o singura lucrare sub forma unui roman istoric imbogatit, spre bucuria cititorului, cu propriile [...]

Declinul puterii americane este ultima lucrare publicată pe piaţa românească a sociologului american Immanuel Walerstein, apărută în 2003 şi preluată de Editura Incitatus în 2005, în traducerea lui Anton Lapedatu. În universul livresc, literatura de consum orientată către analizarea fenomenului american la sfârşit şi început de secol cunoaşte o atenţie proporţională cu numărul crescând de [...]

O marturisire socanta a unui fost sef de banca, in prezent autorul unei carti pe care o semneaza anonim,  Cresus si in care povesteste despre falimentul Lehman, despre crahul bancar recent, despre ceea ce e dincolo de secretul bancar sau despre  “practicile mafiote” ale bancherilor. Extrase.
Tuturor celor care mai [...]

Motto: „Lăsaţi-vă intelectul, personalitatea şi imaginaţia la uşă şi, în schimb, lumea corportatistă va avea grijă de voi, cu condiţia să staţi cuminţi în banca voastră.” (Corinne Maier)
David Bolchover este un englez care n-a prea fost pus la muncă – după propria mărturisire, a beneficiat vreo unsprezece luni de un salariu dolofan fără ca măcar [...]

Este o carte autobiografică a unui psiholog recunoscut. Aurora Liiceanu este cunoscută în peisajul media și pentru colaborările sale de la diferite televiziuni și pentru articolele publicate în revistele pentru femei și nu numai (printre acestea – colaborarea de la revista ”Tango” ).
Cartea mi-a stârnit nenumărate reacții: mi-a și plăcut, m-a și plictisit, am trecut [...]

Imi place Aurora Liiceanu pentru ce scrie, nu pentru cum scrie. Îmi place pentru că se citeşte lejer, dar este în acelaşi timp profund. Nu prea mă interesează poveştile altora, dar din cărţile Aurorei Liiceanu simt că pot învăţa o mulţime de lucruri.
Mărturisesc, mi-a fost mereu teamă de oameni isterici şi agresivi, iar când [...]

In ultimii ani, Cristian Tudor Popescu a intrat intr-un con de umbra. Imprejurari biografice si circumstante mai generale au contribuit la aceasta eclipsare. Infiintarea ziarului „Gandul” nu a putut compensa formidabila tribuna de opinie si expresie pierduta o data cu „Adevarul”: multa vreme, cel mai respectat cotidian romanesc. Aici, ca si la „Adevarul literar si [...]

Semnul, scris de P.C. Cast şi de fiica ei, Kristin Cast, este primul volum din saga Casa Nopţii. Cartea poate fi descrisă ca un melanj între Harry Potter şi Twilight (adică o şcoală de vampiri) însă suferă de câteva hibe pe care cu greu le-am putut ignora.
Să încep mai întâi cu plusurile. Mi-a plăcut ideea [...]

Astăzi a murit Jose Saramago. Scriitor extraordinar, om de stînga veritabil şi eurosceptic, ultraactiv: nu de mult îi scria o scrisoare absolut distrugătoare lui Berlusconi, deţinătorul uneia dintre editurile care îl publicau pe portughez. Nu am ştiut niciodată că a îmbătrînit, cărţile din ultima perioadă m-au cucerit definitiv.  “Eseu despre orbire” e una dintre cele mai năucitoare anti-utopii (să nu vedeţi filmul) din ultimul secol, “Toate numele” o capodoperă “minoră”, cum le place criticilor să spună. Şi nu mi-am menţionat decît favoritele – cărţile de referinţă sînt zeci. Ultima postare pe blogul lui Saramago este un fragment tulburător dintr-un articol pe care l-a scris recent pentru L’expresso. Scriitorul deplînge absenţa gîndirii ca preocupare omenească fundamentală – “fără idei nu ajungem nicăieri”. Citez în spaniolă, portugheză nu înţeleg (de altfel, El Pais, în ciuda tuturor cutremurelor sociale, declaraţiilor îngrijorătoare ...

Cred ca toata lumea are adanc inradacinat termenul de “talent” sau “geniu”, de aceea sunt convins ca nu ne putem lasa pacaliti de falsele talente. Observam in ultimii 10 ani o lume a talentelor si a victimelor. A talentelor care se victimizeaza in public precum vechii farisei, doar ca acum difera mediul de raspandire a acestor strigate. In trecut se faceau in pietele publice, acum se extind prin mass-media, internet. In acest caz, poate e necesara o reconsiderare a talentului in sine, sau acceptam o lume de talentati (victimizati) pentru ca e un trend simpatic. Pretul pe care trebuie sa-l plateasca un geniu este, poate, foarte mare. Exemplele sunt numeroase, trebuie doar sa dorim cautarea catorva exemple istorice. Octavian Paler zugraveste, in fragmentul care urmeaza, pretul talentului : “Ca sa-si implineasca destinul cu acel minimum de intransigenta interioara pe care o presupune o opera, un creator trebuie sa inainteze pe o carare ...