Dacă deschizi televizorul sau răsfoieşti ziarul seara tîrziu cand ajungi acasă, vezi cam aceleaşi personaje peste tot. Masculi bronzaţi la solarul de la colţul blocului işi umflă cu admiraţie narcisistă bicepşii în timp ce pitzipoance îmbracate după ultima modă din outlet-urile dâmboviţene încercă să-şi găsească cîte un sponsor care să le scoată o melodie fierbinte în miez de iarnă. Iarna nemuririi buzunarelor lor… Maneliştii supravieţuitori recesiunii înca îşi mai numără zalele de la lanţurile lor groase, în timp ce aceleaşi pitzipoance (rămase fără sponsor peste noapte) dansează pe ritmuri închipuit orientale. S-ar părea că ne merităm soarta aşa după cum ne merităm conducătorii. Cultureşti nu s-ar fi inventat dacă Romania anului 2010 nu ar fi dominată de acesti…culturişti.
Cultureşti se vrea un strigăt de durere, un protest împotriva celor care confundă cultura adevarată, a celor care citesc în diagonală o carte în două ore şi apoi o trec în carneţelul cuceririlor lor. Cultura nu poate fi învăţată, nu poate fi citită în fitzuici cotidiene, nu poate fi trădată. Strigă şi tu alături de noi cînd nu mai poţi suporta mediocritatea, urlă şi tu cînd muzica e înşelată, protestează şi tu cînd cei ce te reprezintă sunt culturişti. Pentru că, alături de noi, strigătul tău poate trezi pe cei valoroşi, pe cei talentaţi dar adormiţi în cotloanele istoriei. Istoria va uita de ei şi de noi dacă nu ne trezim. Poate fi prea tîrziu, dar trebuie să încercăm. Reactia noastră la pseudo-cultură se numeşte simplu: CULTUREŞTI.
Primeste articolele direct prin mail. Aboneaza-te acum!
