Nicholas J. Karolides, Margaret Bald, Dawn B. Sova, 100 cărţi interzise, Editura Paralela 45, Piteşti, 2007

100 cărţi interzise cuprinde patru secţiuni, fiecare dintre acestea referindu-se la cîte 25 de lucrări binecunoscute, adesea clasice, care au avut un istoric semnificativ al cenzurii.

Anul din paranteză se referă la data publicării.

I. Din motive politice

Abatorul cinci (1969) – Kurt Vonnegut
Americanul cel urât (1958) – William J. Lederer şi Eugene Burdick
Andersonville (1955) – MacKinlay Kantor
Aeropagitica (1644) – John Milton
Arhipeleagul Gulag (1973) – Aleksandr Soljeniţîn
Băiatul negru (1945) – Richard Wright
Coliba unchiului Tom (1852) – Harriet Beecher Stowe
Doctor Jivago (1957) – Boris Pasternak
Drepturile omului (1791) – Thomas Paine
Eu sunt momeala (1977) – Robert Cormier
Farsa secolului XX (1975) – Arthur R. Butz
Ferma animalelor (1945) – George Orwell
Fiica lui Burger (1979) – Nadine Gordimer
Fructele mâniei (1939) – John Steinbeck
În spiritul calului sălbatic (1983) – Peter Matthiessen
Johnny şi-a luat puşca (1939) – Dalton Trumbo
Lupta mea / Mein Kampf (1925) – Adolf Hitler
Manifestul Partidului Comunist (1848) – Karl Marx şi Friedrich Engels
1984 (1949) – George Orwell
Pe frontul de vest, nimic nou (1928) – Erich Maria Remarque
Principele (1532) – Niccolo Machiavelli
Relaţiile dintre Stele Unite şi Vietnam, 1945-1967 (1971) – Departamentul de Apărare al SUA
Ţara celor liberi: O istorie a Statelor Uniter ale Americii (1965) – John W. Caughey şi alţii
Un interval rezonabil (1977) – Frank Snepp
Vânătorul de spioni (1987) – Peter Wright

II. Din motive religioase

Biblia
Biserica: Harismă şi putere (1981) – Leonardo Boff
Cele nouăzeci şi cinci de teze (1517) – Martin Luther
Copiii de pe ulicioară (1959) – Naguib Mahfouz
Coranul (sec. VII)
Despre infinitatea universului şi a lumilor (1548) – Giordano Bruno
Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii (1632) – Galileo Galilei
Doctrina sângeroasă a persecuţiei (1644) – Roger Williams
Epoca raţiunii (1794) – Thomas Paine
Eseuri (1580) – Michel de Montaigne
Faţa nevăzută a Evei: Femeile în lumea arabă (1977) – Nawal El Saadawi
Ghidul rătăciţilor (1197) – Moses Maimonides
Infailibil? O investigaţie (1970) – Hang Küng
Noul Testament (1526) – William Tyndale
Oliver Twist (1838) – Charles Dickens
Originea speciilor (1859) – Charles Darwin
Popol Vuh (cca. 1000-1550)
Religia în limitele raţiunii pure (1793) – Immanuel Kant
Restaurarea creştinismului (1552) – Michael Servetus
Roşu şi negru (1831) – Stendhal
Ruşine (1993) – Taslima Nasrin
Suferinţele tânărului Werther (1774) – Johann Wolfgang Goethe
Talmudul (cca. 200-500)
Ultima ispitire a lui Isus (1953) – Nikos Kazantzakis
Versetele satanice (1988) – Salman Rushdie

III. Din motive sexuale

1001 nopţi (1881) – Sir Richard Burton (traducere în engleză)
Amantul doamnei Chatterley (1928) – D.H. Lawrence
Amber, pentru totdeauna (1944) – Kathleen Winsor
Amintiri din ţinutul Hecate (1946) – Edmund Wilson
Ars amatoria (cca. 1) – Ovidiu
Candide (1759) – Voltaire
Cei mai albaştri ochi (1970) – Toni Morrison
Confesiuni (1884) – Jean-Jacques Rousseau
Decameronul (sec. XIV) – Giovanni Boccaccio
Doamna Bovary (1857) – Gustave Flaubert
Fanny Hill sau Memoriile unei femei uşoare (1748) – John Cleland
Femei îndrăgostite (1920) – D.H. Lawrence
Grupul (1963) – Mary McCarthy
Iepure, fugi! (1960) – John Updike
Jude neştiutul (1895) – Thomas Hardy
Kama Sutra (300 î. Hr.) – Vatsyayana
Lolita (1955) – Vladimir Nabokov
Moll Flanders (1722) – Daniel Defoe
O tragedie americană (1925) – Theodore Dreiser
Pamela, sau Virtutea răsplătită (1740) – Samuel Richardson
Pentru totdeauna (1975) – Judy Blume
Peyton Place (1956) – Grace Metalious
Sanctuar (1931) – William Faulkner
Tropicul cancerului (1934) – Henry Miller
Ulise (1918) – James Joyce

IV. Din motive sociale

Autobiografia lui Benjamin Franklin (1791) – Benjamin Franklin
Aventurile lui Huckleberry Finn (1884) – Mark Twain
Băiatul în ţara făgăduinţei (1965) – Claude Brown
Catch-22 (1961) – Joseph Heller
Cloporul de sticlă (1963) – Sylvia Plath
Cu gândul la Annie (1982) – Nancy Garden
Cujo (1981) – Stephen King
De veghe în lanul de secară (1951) – J.D. Salinger
Du-te şi-ntreab-o pe Alice (1971) – anonim
Fahrenheit 451 (1953) – Ray Bradbury
Fire de iarbă (1855) – Walt Whitman
Întîlnire în Samarra (1934) – John O’Hara
Jurnalul Annei Frank (1947) – Anne Frank
Litera stacojie (1850) – Nathaniel Hawthorne
Minunata lume nouă (1932) – Aldous Huxley
Negru ca mine (1961) – John Howard Griffin
O altă ţară (1962) – James Baldwin
Oameni şi şoareci (1937) – John Steinbeck
Portocala mecanică (1962) – Anthony Burgess
Povestiri din Canterbury (1387-1400) – Geoffrey Chaucer
Prînzul dezgolit (1959) – William Seward Burroughs
Să ucizi o pasăre cîntătoare (1960) – Harper Lee
Ultima ieşire spre Brooklyn (1964) – Hubert Selby Jr.
Urletul şi alte poeme (1956) – Allen Ginsberg
Zbor deasupra unui cuib de cuci (1962) – Ken Kesey

sursa: rotundu.wordpress.com

* [...]Unul din fenomenele curioase ale situatiei actuale este urmatorul: precum stiti, s-au prabusit o serie de banci din Scotia si din cateva provincii engleze, in special din cele apusene (Cornwallis si Wales). Dar adevaratul centru al pietei monetare – nu numai in ceea ce priveste Regatul Unit, dar in ceea ce priveste lumea intreaga – Londra nu a fost atins decat foarte putin. Dimpotriva, cu cateva exceptii, uriasele banci pe actiuni cum e Banca Angliei, nu au facut decat sa castige pana in prezent, in urma depresiei generale. Si fata de totala lipsa de speranta a filistinilor englezi, comercianti si industriasi, de a ajunge vreodata timpuri mai bune, va puteti face o idee asupra proportiilor acestei depresiuni! Niciodata nu am vazut ceva asemanator, niciodata nu am fost martor al unei asemenea disperari, desi in anii 1857 si 1866 am fost la Londra!

Nu incape nici o indoiala ca una din imprejurarile care favorizeaza piata financiara londoneza este situatia Bancii Frantei, care, de la ultima dezvoltare a legaturilor dintre cele doua tari, a devenit o filiala a Bancii Angliei. Banca Frantei tine rezere uriase de metal pretios, intrucat convertibilitatea bancnotelor sale nu a fost inca restabilita; imediat ce se manifesta vreun semnal de neliniste la bursa londoneza, vin si banii francezi pentru a cumpara hartii de valoare, devalorizate pentru moment. Daca in toamna trecuta banii francezi ar fi fost retrasi in mod subit, e sigur ca Banca Angliei ar fi recurs in cazul extrem la cel din urma mijloc, la suspendarea Legii bancare si in acest caz am fi avut prabusirea financiara. [...]

Economia politica de pana acum ne invata ca munca este izvorul tuturor avutiilor si masura tuturor valorilor, asa incat doua obiecte pentru a caror producere s-a cheltuit acelasi timp de munca au aceeasi valoare, si, dat fiind ca in general numai valorile egale pot fi schimbate intre ele, aceste obiecte pot fi schimbate intre ele. Dar in acelasi timp, ea ne invata ca exista un fel de munca acumulata, pe care o denumeste capital; ca datorita valorilor pe care le contine, acest capital sporeste insutit si inmiit productivitatea muncii vii, pretinzand pentru aceasta o anumita retributie numita profit sau castig. Dupa cum stim cu totii, in realitate lucrurile se petrec in asa fel, incat profiturile muncii moarte, acumulate, devin din ce in ce mai masive, capitalurile capitalistilor devin din ce in ce mai colosale, in timp ce salariul muncii vii devine din ce in ce mai mic, iar masa muncitorilor care traiesc exclusiv din salariu devine din ce in ce mai numeroasa si mai saraca. Cum poate fi rezolvata aceasta contradictie? Cum poate sa ramana un profit pentru capitalist daca muncitorul primeste in schimbul muncii pe care el o incorporeaza in produsul sau intreaga valoare? Si, din moment ce se schimba intre ele numai valori egale, asa ar si trebui sa se petreaca lucrurile in cazul de fata. Pe de alta parte, cum pot fi schimbate valori egale, cum poate sa primeasca muncitorul intreaga valoare a produsului sau daca, asa cum recunosc multi economisti, acest produs se imparte intre el si capitalist? Economia politica de pana acum sta dezorientata in fata acestei contradictii, scriind sau bolborosind fraze confuze care nu spun nimic. Nici criticii socialisti de pana acum ai economiei politice n-au fost in stare sa faca altceva decat sa releve aceasta contradictie; dar nici unul dintre ei n-a rezolvat-o si abia acum, in sfarsit, Marx a analizat procesul de formare a acestui profit pana la originile lui, clarificand in acest fel totul. [...]

Friedrich Engels
["Demokratiches Wochenblatt" nr. 12 din 21 martie 1868]

Capitalul Vol.I: Procesul de producţie al capitalului
Editura: Alexandria Publishing House
Autor: Karl Marx
Nr. pagini: 580
An aparitie: 2009
Format: hardcover
ISBN: 978-606-92038-2-8
PRET: 89.00ROL