Culturesti

Descoperim un tanar (are 35 de ani si pare cu vreo zece mai putin) simplu, emotionant si emotionat, aproape patetic, care ne vorbeste de tatal lui iesind din închisoare si nespunându-i nimic din cele petrecute acolo. Aduce o sticla de Murfatlar s-o bem împreuna în amintirea acestui tata mort fara sa-i fi spus fiului suferintele [...]

Există o ţară unde merge și așa nu merge. Unde treacă-meargă nu trebuie nici să treacă, nici să meargă. Unde treaba românească este același lucru cu treaba nemțească. Bine ați venit în România normală.
Vocea din final a omului de afaceri Ion Țiriac, cu timbrul său inconfundabil, este singurul lucru pe care îl găsesc normal în [...]

Vara asta am descoperit cu multă plăcere fineţea cu care Nobelul pentru literatură al anului 2010 se transformă într‑un fin analist şi comentator politic.
Datorită unui bun prieten care mi‑a strecurat în geanta de vacanţă romanul autobiografic „Peştele în apă“, am dat năvală în cele peste cinci sute de pagini în care Mario Vargas Llosa transformă [...]

În ţările dezvoltate economic, o diplomă universitară nu mai conferă, cum se întâmpla până nu demult, siguranţă financiară. Despre vise de mărire şi fabrica de ace a lui Adam Smith.
Milioane de absol­venţi de liceu din lumea bogată şi‑au luat zilele acestea, cu lacrimi în ochi, la revedere de la părinţi şi au [...]

Exista in noi o sete de informatie pe care timpurile moderne au stiut sa o exacerbeze, dar si sa o satisfaca neincetat. Sa ne sadeasca in minte iluzia ca putem aboli timpul si spatiul, ca avem libertatea sa cunoastem experiente inedite pe care sa le traim simultan si exagerat, de parca noi insine am fi [...]

Astăzi a murit Jose Saramago. Scriitor extraordinar, om de stînga veritabil şi eurosceptic, ultraactiv: nu de mult îi scria o scrisoare absolut distrugătoare lui Berlusconi, deţinătorul uneia dintre editurile care îl publicau pe portughez. Nu am ştiut niciodată că a îmbătrînit, cărţile din ultima perioadă m-au cucerit definitiv.  “Eseu despre [...]

Nu doar despre universitate se crede că trebuie schimbată. Aşteptările sînt şi mai mari în privinţa şcolii de toate gradele, care pare condamnată la un amplu proces de primenire. De la o vreme, nimeni nu mai stă să cîntărească atent situaţia, toţi îşi unesc glasurile cerînd schimbarea. A cui? A programelor, fireşte. A manualelor. A profesorilor. A tot şi a toate. Argumentele sînt, desigur, slaba performanţă a elevilor, dovedită prin rezultatele la teste standardizate gen PISA şi la evaluările naţionale, la bacalaureat. Iar schimbarea se traduce, în mintea majorităţii, prin trecerea la ceva nou – programe noi, manuale noi. Noul fiind înţeles mai ales prin diminuare: program şi programe mai aerisite, manuale mai accesibile. Plus un învăţămînt „modern“ în care tehnica (Internetul, ce mîndru sună acest cuvînt!) să se integreze natural, elevii să nu mai scrie cu cretă, ci cu marker pe white-board sau pe table inteligente, să-şi facă „prezentările“ în ...

Doar elita corupta mai are astazi interesul sa sustina ca “avem elita pe care o meritam. Si doar romanii prostiti de aceasta elita mai pot crede asa ceva. În lipsa oricarei alte forme de legitimitate, conducatorii nostri se legitimeaza prin mizeria noastra, sufleteasca si materiala, pe care tot ei au creat-o. In aceasta privinta, elita de astazi e mostenitoarea regimului comunist, prima oranduire care si-a propus sa isi creeze omul, "omul nou", pe care sa se bizuie. Comunismul si-a autofabricat proletarii asa cum elita globalista de astazi isi fabrica omul ciuntit sufleteste pe care-l inhama la dinamul cresterii economice, cica, infinite. Daca nu ne pot reprezenta virtutile, pe care oricum le neaga in numele si cu uneltele demitizarii, secularizarii si urbanizarii fortate, conducatorii nostri sunt multumiti sa ne reprezinte mizeria. În loc de un stat reprezentativ, adica de un stat care nu doar reprezinta vointa poporului, ci care ii reprezinta, adica ...