Culturesti

Aglomerarea de meticulozitati intr-ale stilisticii impune un ritm stapanit al cititului. As fi tentat sa spun ca se citeste greu, dar orice satisfactie se resimte in functie de efortul depus, nu?
Dupa descrieri “mitraliate” ca aceasta, cu greu scoasa parca din zgarcenia autoarei: “La capatul strazii se afla o rola mare de sarma, rugineste acolo. In [...]

Pariez (…) ca toti ati auzit de Dan Brown. Normal, gandul ne duce direct la Codul lui Da Vinci – cea mai citita carte dupa Biblie. Am cumparat cartea din tirajul special care s-a pregatit inainte de lansarea oficiala in librarii , unde Editura Rao mi s-a parut a avea o idee de marketing extraordinara, [...]

De obicei astept nerabdatoare finalul unei carti, iar dupa ce termin de citit ultima pagina ma incearca un sentiment de nostalgie si o mai citesc inca o data.
La Conjuratia imbecililor am experimentat sentimentul invers… am tot amanat sa o termin pentru ca personajele neobisnuite si situatiile absurde narate ma fascinau si ma amuzau teribil.
Personajul central, [...]

Un roman usor, placut, o carte de vacanta – aceasta a fost prima impresie cand am inceput “Moarte la rascruce”. Din fericire, m-am inselat. Aceasta simplitate aparenta ascunde sensuri profunde, la fel ca versurile unui haiku. Pe masura ce citeam ma atragea tot mai mult maiestria stilului simplu si concis si delicatetea ca o trasatura [...]

Desi mediul in care se misca personajele cartii este sistemul opresiv al comunismului ceausist, miza romanului sta, dupa parerea mea, in felul in care sensibilitatea individului se implica in viata din jur. Etalarea acestei senzoriale intelegeri ofera spectacolul cartii, nu remomorarea documentarista a unei epoci. “Cand e atata spaima pe lume” (citatul e din Gellu [...]

Garguii sunt statui cu monstri care pazasc zidurile de piatra ale bisericilor catolice medievale. Pentru noi este cel putin ciudat sa fim intampinati cu astfel de imagini. Cu diavolii care ne prajesc carnea ne-am obisnuit. La aceste forme care nu sunt insa incadrabile niciunde nu prea stim cum sa ne raportam. Dar aparent rolul lor [...]

Am facut de prea multe ori elogiul culturii, traditiilor si valorilor spirituale, al cartii si al lecturii, ca sa pot fi banuit, chiar de catre cineva de insidioasa rea credinta, ca mi-ar fi indiferent destinul culturii in general si, implicit, al culturii romane. Fac aceste precizari pentru ca sa nu fiu gresit inteles in cele ce urmeaza. Ma voi referi la recentele initiative ale guvernului privind drepturile de autor precum si la dispozitiile ce se refera la subventionarea anumitor institutii culturale. Nu sint de acord, evident, cu supraimpozitarea drepturilor de autor, care si asa sint foarte modeste daca nu chiar simbolice. In schimb, cred ca, in cazul liber-profesionistilor, al celor care traiesc exclusiv din drepturile de autor, este absolut normala - si necesara - plata contributiilor de asigurari sociale si pensii. Asa se procedeaza in toate tarile civilizate. Nu exista alta solutie pentru ca persoanele aflate in aceasta situatie sa beneficieze ...

In secolul al XIX-lea, Europa s-a umplut de tablouri şi tablouaşe înfăţişând toate un munte cu vârful în depărtare înzăpezit, un pârâu rostogolindu-şi în prim-plan apele printre pietre mari acoperite de muşchi şi undeva, în dreapta sau în stânga apei, într-o poeniţă însorită, o căsuţă. Zeci, dacă nu sute de pictori au semnat conştiincios această imagine, fără nici unul din complexele tematice ale creatorilor din veacul următor. Artişti de primă mână, pictori mărunţi de provincie, artizani de bâlci, toţi au produs, conform cu cererea, acelaşi tablou care prin inventarul imaginii îl convingea pe proprietar că fericirea are un chip, şi încă unul banal. Bogaţii cumpărau de la meşteri tabloul reprezentând muntele cu coama acoperită de nea, râul cu apă rece şi curată, clipocitul ei printre stâncile prăvălite în albie, pădurea protectoare şi poiana verde cu căsuţa uitată de Dumnezeu în micul Paradis Terestru, iar săracii cumpărau şi ei de la pictorul ...