Semnul, scris de P.C. Cast şi de fiica ei, Kristin Cast, este primul volum din saga Casa Nopţii. Cartea poate fi descrisă ca un melanj între Harry Potter şi Twilight (adică o şcoală de vampiri) însă suferă de câteva hibe pe care cu greu le-am putut ignora.

Să încep mai întâi cu plusurile. Mi-a plăcut ideea de la care s-a pornit, cum că vampirii sunt cunoscuţi de societatea oamenilor şi cu toate că sunt trataţi ca paria ei încearcă să trăiască în armonie cu aceştia. Vampirismul este o transformare de care suferă un procent mic de adolescenţi dar o zecime din aceştia mor ca urmare a faptului ca organismul lor respinge transformarea. Deasemenea apreciez stilul în care este scrisă cartea, pe înţelesul tuturor şi uşor reminiscent stilului lui J.K.Rowling, dar în acelaşi timp de aici pornesc şi minusurile.

Primul lucru de care m-am izbit a fost cascada de referinţe pop care practic a sufocat aproape tot şarmul şi m-a împiedicat să intru în atmosfera poveştii. De la Nicole Kidman, Sarah Jessica Parker, Ashton Kutcher, Leonardo DiCaprio sau Paris Hilton şi până la francize ca Star Wars sau Monsters Inc. cred că Zoey (protagonistă şi narator) e personajul cel mai indobitocit de mass-media. Mi s-a părut deplasat că Zoey se indentifică în momentele critice cu vedete de cinema şi ocazional pe unele chiar le critică. În final a părut total lipsită de credibilitate. Dealtminteri şi în caracterizarea celorlalte personaje autoarele se folosesc de comparaţii cu aceste vedete ceea ce nu poate decât să dauneze, întrucât eu ca cititor nu am reuşit să găsesc vreo diferenţă între X şi Y în afară de aspectul fizic. Personalitatea acestora este lăsată într-un con de umbră…

Al doilea lucru îl constituie discrepanţa dintre stilul în care e scrisa cartea, care te face să crezi că se adresează unui public larg, şi scene care contrazic presupunerile. De ce era nevoie de o scenă de sex oral încă din primele capitole ale cărţii? Impactul ei asupra poveştii e nul, atâta doar că Zoey, martor din umbră, e la început şocată de ce vede dar îi trece surprinzător de repede când tipul îi face cu ochiul. Categoric putea să lipsească.

La final de recenzie nu stiu dacă mi-a plăcut cartea sau nu. Nu pot să o recomand dar nici nu pot s-o desfiinţez datorită ideilor proaspete privind vampirii. Are însă un atu. Povestea se termină într-o mare coadă de peşte ceea ce m-ar putea motiva să cumpăr următorul volum. Se pare că e mai reuşit decât primul.

Recenzie realizata de  Bigiu Razvan
Sursa: bigiuschronicles.blogspot.com

Semnul

Autor: P.C. Cast, Kristin Cast
Editura: Litera
An aparitie: 2009
Numar de pagini: 288
ISBN: 9789736756801
Dimensiuni carte: 20×13
Coperta: Cartonata/Mata
Pret: 39.92

Scurta si minunata viata a lui Oscar Wao e a doua carte a lui Junot Díaz si a castigat in 2007 National Book Critics Circle Award si in 2008 premiul Pulitzer. A avut multe critici laudative in presa din SUA, a fost pe locul 1 in topurile de “best books of 2007″ la cateva reviste. In carte se pot gasi cateva paralele cu povestirea de Hemingway in cinstea careia si-a primit titlul (Scurta viata fericita a lui Francis Macomber).

Oscar Wao e fiul unei dominicane fugita in SUA, negricioasa si purtatoare a unui blestem ereditar (fukú) pe care il transmite copiilor ei. Oscar e tocilar, pasionat de cartile si filmele SF si fantasy si de Dungeons and Dragons si alte jocuri asemanatoare, grasuliu, timid, fara abilitati de comunicare si relationare. E chinuit toata viata de dorinta de a ajunge scriitor de SF-uri si de cea de a avea o prietena. Pana la urma moare; una dintre dorinte i s-a implinit, cealalta nu (am presupus ca de aceea e viata lui minunata, una din doua nu e atat de rau; altceva bun nu prea i se mai intampla, bietul de el).

Mai degraba decat poveste a lui Oscar Wao cartea e una despre vietile dominicanilor, cei fugiti in strainatate si cei ramasi in tara. Cartea aminteste de cele ale lui Mario Vargas Llosa si ale altor sud-americani vestiti si intamplarile sunt familiare celor care i-au citit: dictatura, inchisori, saracie, cruzime, intamplari tragice banalizate si gandire magica. A doua lume, cea a americanilor din prima generatie, nascuti in familii de emigranti, este si ea asa cum ma asteptam: frustrari, discriminare, gandire de ghetou, ezitare in valorile celor de-acasa si cele dominante.

Ce face diferenta e, cred, stilul scriitorului. Romanul e pe alocuri bilingv, are fraze intregi, expresii sau doar cuvinte in spaniola sau in patois. E un stil proaspat de-a scrie, viu, plin de umor, detasat. Mi s-a parut extraordinara traducerea in romana a cartii – nu cred ca a fost usor sa traduci o astfel de carte si sa ii pastrezi vioiciunea. Impresia pe care mi-a dat-o lectura a fost una a unui observator lucid, neimplicat in poveste (desi naratorul e unul dintre personajele cartii).

Au fost putine lucruri care m-au deranjat la carte. Desi nu stiu spaniola n-au fost multe pasaje pentru care am avut nevoie de dictionar (cred ca m-a ajutat totusi faptul ca stiu franceza bine si italiana cat de cat). Cartea e foarte macho, sunt multe obscenitati de stadion, dar majoritatea sunt in spaniola, deci chiar daca le intelegi nu au acelasi impact. Cel mai putin mi-a placut modul in care sunt tratate referintele geek: autorul nu pare sa fi citit prea mult science-fiction, arunca la gramada nume de carti, autori si filme si nu descrie convingator pasiunea lui Oscar pentru SF (cartile alea chiar merita citite, nu sunt prostii. Chit ca le citesc si oameni ciudati).

Cel mai trist lucru din carte: Oscar ajunge la maturitate si isi da seama intr-o zi ca pasiunile lui ciudate nu sunt impartasite de ciudatii mai tineri. Jocurile de roluri s-au schimbat, au aparut alte filme si carti, dintr-un loser a ajuns un loser demodat.

Recenzie realizata de adinab

Scurta si minunata viata a lui Oscar Wao
Autor: Junot Diaz
Traducator: Daniela Rogobete
Editura: Polirom
An apariţie: 2008
Numar de pagini: 336 pagini
Colecţia: Biblioteca Polirom
ISBN: 9789734611645
Pret: 30.90RON

Nu cu mult timp în urmă am scris o recenzie despre SHINING, de Stephen King. Nu mă hotărâsem dacă merită sau nu acest scriitor, dar cu CIMITIRUL ANIMALELOR m-am convins. Ce poate fi mai frumos decât un roman horror citit noaptea, singura sursă de lumină fiind lampa, cu geamul deschis și afară bătând vântul? A?

Familia Creed se mută într-un orășel micuț, micuț numit Ludlow. Cred că toate cărțile lui Stephen King sunt despre o familie care se mută undeva. Hei, schimbarea e bună. Acolo, Louis, Rachel – soția lui – și cei doi copii, Eileen și Gage, mici amândoi, îl întâlnesc pe Jud Crandall și pe soția lui, Norma, cu care se împrietenesc imediat. De menționat și motanul familiei Creed, Church.
În ziua mutării, Ellie vede un deal în depărtare și îl întreabă pe Jud ce-i cu el. Acesta îi spune că este cimitirul animalelor și se oferă să o conducă. Toate bune și frumoase: ajung sus, sus încântați de priveliște, mai merg puțin și dau peste cimitirul animalelor, locul în care toți copiii își îngropau animalele moarte.
Totul merge bine o vreme, deși întorși din cimitir, cei doi soți ce ceartă pe tema morții. Louis crede că Eillen ar trebui să accepte ideea morții oricăruia dintre ei, dar Rachel, care avea fobia morții din cauza surorii ei, Zelda, moarte în copilărie, încearcă să își țină fiica cât mai departe de acest adevăr crud.
Lucrurile iau o întorsătură urâtă când motanul familiei, Church, moare călcat de camion. Jud îl sfătuiește să îl îngroape în anexa cimitirului animalelor – care era de fapt adevăratul cimitir, locul de veci al indienilor Micmac.
Dar Louis face o mare greșeală. Acel gen de greșeală pe care o faci cu un scop nobil, dar care, în adâncul tău, știi că va avea implicații mari pe viitor.

Din nou, complexitatea personajelor m-a surprins și am observat că trecutul lor, ca și în SHINING, se dezvăluie pe parcursul cărții.

Zău că Stephen King îți dă o anume stare de dependență [...]

Recenzie realizata de Șorop Silvana

Pret: 35.00RON

Nu, nu este vorba de nicio carte din seria Twilight. Nu de alta, dar toată lumea care m-a văzut cu această carte m-a întrebat de Twilight.

Când am văzut-o mi-am zis că e doar încă o carte cu vârcolaci, plictisitoare. Însă, din fericire, m-am înşelat. “Lună plină” nu e nici pe departe cartea prost scrisă şi chiar copilăroasă cum este Twilight. Nu poveşti de dragoste nemuritoare şi nici descrieri siropoase. Pot spune chiar că se apropie destul de mult de realitate, exceptând faptul că personajele principale sunt creaturi mistice.

Micul rezumat de pe spatele cărţii spune chiar aşa “Elena [...] este vârcolac. Singura femeie-vârcolac din lume“. Elena, femeia-vârcolac, a fost muşcată de iubitul ei, vârcolac (despre care, evident, nu ştia că este lup), şi astfel a fost condamnată să trăiască o viaţă pe care ea nu şi-o dorea. Colerică fiind, după ce a aflat ce i-a făcut Clay a început să distrugă. Să “facă ca toţi dracii”, după cum ea însăşi spune. Mobilă, haine, orice era în jurul ei era făcut praf. Această parte mi-a plăcut foarte mult. Nu pentru că evidenţiază o parte violentă ci pentru că îmbină foarte bine ficţionalul cu realul. Nu aţi înţeles nimic? Pur şi simplu reacţiile reacţia Elenei de a face “ca toţi dracii” mi se pare absolut normală. Şi eu aş fi făcut la fel. Orice om ar intra în panică, s-ar enerva, s-ar înfuria.

După o perioadă, când a văzut că nu are cum să refuze ceea ce devenise, s-a hotărât să ignore de fapt acest lucru şi să se reintergreze în lumea oamenilor şi astfel a părăsit haita. De aici încep problemele.

Ce mi s-a părut interesant? Tot. De la datele pe care autoarea ni le dă despre creaturi mai mult sau mai puţin neobişnuite până la modul în care prezintă acţiunea.

Recenzie realizata de Pitic

Luna plina
Autor: Armstrong, Kelley
Editura:TRITONIC
An apariţie: 2009
Numar de pagini: 376 pagini
ISBN:978-973-733-290-5
Pret: 37.00RON